sâmbătă, 9 iulie 2022

Sonet (CCCXLVI)

 

Tu spui: o viață-ntreagă, eu spun: până la moarte...

Căci moartea nu-i sfârșitul pe care l-am ales

Sperând ca până-n pragu-i nimic nu ne desparte,

Ci, pentru jurământul iubirii, e un preț...

Iar din avântul plin de fertilă puritate

Al zorilor și până-n tristețea din apus

Încape nu o viață, ci o eternitate,

Căci nu în jur cu ochii te caut, ci in sus.

Și totuși prin această promisiune sumbră

Tu m-ai salvat de ceea ce-n schimbul tău am dat...

Trecem prin lumea asta golită, ca o umbră

Și prin ofranda morții-n iubire-am înviat.

  De spun: până la moarte aș vrea să se-nțeleagă

  Că pun drept garanție, viața mea - întreagă!

 

09.07.2022

 

 

 

Niciun comentariu: