vineri, 20 mai 2022

Sonet (CCCXLIV)


Cuvântul spus „Iubire” n-o să sfâșie cerul,
Păcatul n-o să-l smulgă din gând și carnea rea,
N-o să plătească lumii tot sângele și fierul
Și n-o s-oprească Timpul, dar cel ce-l simte – Da!
Dăm prea ușor crezare și importanță gurii –
Izvorul de otravă, bârfiri și vicleșug –
Și-uităm că prin cuvinte deschidem drum făpturii
Căzute, nu spre tronul vieții, ci spre rug...
De când, în preajma morții, descopăr adevărul
Scăderii prin rostire, devin tot mai tăcut
Și nu-ți încerc iubirea cu vorba sau cu mărul,
Ci îți ridic cu fapta prea-credincioasă scut.
Căci sufletul, nu mintea ne face vii și-ntregi
Și vreau să simți iubirea, nu să o înțelegi!...
16.05.2022

Niciun comentariu: