Cu mii de chipuri,
Muză, în nopțile febrile
Ale juneții mi
te-ai ivit ca un eres
Și te-am pictat cu
versuri pe tot atâtea file...
Dar astăzi numai
unul din ele ai ales.
E cel mai pur și
cel mai îmbietor din câte
Perfidu-mi ochi prin Iad sau Èden a întâlnit,
De mă întreb adesea, îmbătrânit și trist, de
Nu e cumva aievea și nu un tainic mit.
Din mâna-mi tremurândă s-a prăbușit penița,
Prin față o cortină de cețuri mi s-a tras,
Dar Muza, tu, din tine ai izgonit zeița
Și-n lumea dezvrăjită alături mi-ai rămas.
Tu locuiai năuntru și Dragostea-n
afară,
Dar azi se schimbă totul pentru întâia
oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu