luni, 1 noiembrie 2021

Sonet (CCCXLI)

 


Sunt unii ce cu pieptul întâmpină furtuna

Și alții ce se pleacă, de parcă îi cerșesc,

Pân` la pământ cu fruntea, dar eu nu fac nici una

Nici alta, ci pe caii ei negrii călăresc.

Nici forța nemișcată , nici viclenia lașă

Nu luminează calea spre Raiul ceresc;

Izbânda e a celor cu inima trufașă

Ce-nconjurați de demoni prin Iaduri, îndrăznesc.

Doar astfel Timpul nu e călăul ce ucide

Orice ființă trează, în fiecare zi

Și astfel doar Iubirea-n grădinile-i splendide

Ca pe-un erou din umbre întors te va primi.

  ...Căci sufletul e darul pe care Dumnezeu

  Îl dă acelor care și-l caută în hău!

Niciun comentariu: