Scrisoare către mama (decembrie '50)

De două zile, mamă,

Eu ți-am primit scrisoarea

Dar trebile mă cheamă

Din zori și până seara

Și n-am găsit răgazul

Să mă așez la masă

S-aprind în lampă gazul

Și să vă scriu, acasă...

 

E miezul nopții. Vântul

În geam ca un berbece

Lovește, iar pământul

Sub o zăpadă rece

A adormit. A moarte

Își face luna zborul,

Iar eu vă simt departe

Și mă cuprinde dorul.

 

Mă bucur că vi-i bine,

C-aveți provizii-n toiul

Acestei ierni haine

Și v-a ferit războiul,

Că pe aici sunt drame

Și poți oricând fii pradă

De glonț, de frig sau foame

La orice colț de stradă.

 

Nu-mi căina destinul

Și-nmoaie-acum dojana

C-am pus deoparte vinul

Și-i vindecată rana;

Mi-am luat palton, fac focul

Când pot, să nu m-ajungă

Răceala și-am norocul

Că mi s-a dat de muncă...

 

Eu mi-am urmat chemarea

Spre urbea ca o oază

Și dintr-un oarecare

Puteam s-ajung de vază,

De n-aș avea în pană

Izvor de foc și ură,

O minte năzdrăvană

Și-o blestemată gură.

 

Știi bine: nu mi-e teamă,

Că însuși Stalingradul

Eu l-am văzut, o, mamă

Și-acolo mi-am luat gradul,

Dar simt de la o vreme

Că-s trădător vor zice,

Că or să mă blesteme

Și or să mă ridice.

 

Tu să nu plângi, Mămucă

Că nu-i o tragedie

Și unde-or să mă ducă

Mai bine o să-mi fie;

Și spune-i tu lu’ Tatu

Că nu am nicio vină

Și că voi sta ca bradul

Atunci când or să vină!

 

Iar lu’ Măriuca-i spune,

Când o să crească mare,

C-am să mă-ntorc din lume

Pân’ la însurătoare

Și am s-o țin de mână

Când o să treacă pragul

Spre-altar, ca pe o zână,

Să-și întâlnească dragul.

 

Pe fratele Mihaiu

L-am prevenit în altă

Scrisoare că mi-i traiu

`N pericol și mă saltă

Vândutele jigodii,

I-am zis să se ascundă

Dar mi-a răspuns în dodii

Că „lumea e rotundă”.

 

Destul cu toate astea!

Se-ntorc anemici zorii

Și se pornește oastea

De fulgi cuminți din norii

De mucava să cearnă

De parcă plânge Domnul

În cea din urmă iarnă

Și mă cuprinde somnul.

 

Fii veselă și tare!

Transmite-i și lui Bunu’

Din parte-mi salutare!...

De n-am să fac Crăciunul

Cu voi să nu fi tristă,

Să nu stai noaptea trează

Că Dumnezeu există

E mare și veghează!