luni, 25 octombrie 2021

Sonet cu angoase autumnale

Un icter harnic dă prin frunze iama,

Spre ceruri urcă păsări surmenate

Și frigul năvălește în cetate...

Iar ziua trece fără să-mi dau seama.


Mai plouă ca un bocet pe-nserate

Încet, de-mi vine sa o sun mama

Și-apoi să-nfund pentru vecie crama,

Bolnav de-atâtea doruri și păcate.


Luminile se culcă prea devreme

Și norii-ncep tristețile să-și toarcă...

Presimt că nostalgii or să mă cheme


Și-n zori de zi o să mă simt de parcă

M-au hăituit prin insomnii probleme

Și-am fost uitat pe maluri de o arcă.


17.10.2021


Niciun comentariu: