luni, 25 octombrie 2021

Sonet cu angoase autumnale

Un icter harnic dă prin frunze iama,

Spre ceruri urcă păsări surmenate

Și frigul năvălește în cetate...

Iar ziua trece fără să-mi dau seama.


Mai plouă ca un bocet pe-nserate

Încet, de-mi vine sa o sun mama

Și-apoi să-nfund pentru vecie crama,

Bolnav de-atâtea doruri și păcate.


Luminile se culcă prea devreme

Și norii-ncep tristețile să-și toarcă...

Presimt că nostalgii or să mă cheme


Și-n zori de zi o să mă simt de parcă

M-au hăituit prin insomnii probleme

Și-am fost uitat pe maluri de o arcă.


17.10.2021


Vaccinul, Diavolul și Criza...

 

Oamenii cred! Oamenii știu deja! Nu admit îndoiala, griul, indecizia, critica, nu pentru că vor să se simtă superiori, ci pentru ca au nevoie de siguranță. Alb sau negru. De-acum – Gata! – decizia e luată. Credința – întărită. Știința – completă. Nu mai rămâne nimic de gândit, doar de acționat. Cel mult se vor opri un pic câțiva să îți explice și ție ceea ce știu deja și ceea ce cred. De fapt le place să își asculte credințele și rațiunile pentru a și le întări. Asta dacă nu te disprețuiesc îndeajuns de mult pentru că ai îndoieli, pentru că îți place griul, pentru că dai glas criticii, pentru ca eziți. Oamenii care cred și care știu deja vorbesc doar pentru cei care cred și care știu deja. Sau pentru cei care urmează să creadă și să știe.

Se poate argumenta în favoarea vaccinării... Și individual și „în masă”. Și în general și în cazul particular al pandemiei de C0VID. Însă de la argumentație (rațională, așezată, prezumând limitele informației și necunoașterea în totalitate a faptelor) s-a ajuns într-un singur pas la propagandă și de la propagandă la demență colectivă.  Nu se mai vorbește decât de vaccinare, iar vaccinarea a fost ridicată în sfera actelor morale superioare. Celor care o fac și o propovăduiesc li se promite izbăvirea de corvoada măștii, împărtășirea cu bere la terase și raiul plajelor din Grecia. Iar toți ceilalți (nehotărâții, cinicii, neîncrezătorii, egoiștii, neinteresații, criticii, revoltații) sunt categorisiți drept trădători, idioți sau criminali, indivizi de mâna a doua ce trebuie stigmatizați, expuși oprobiului public, trași la răspundere, despuiați de drepturi și lăsați în piața pentru a fi lapidați. Discuțiile sunt inutile. Cei ce cred și știu deja vor crede și vor știi și în continuare; cei ce nu cred și nu știu deja sunt în schimb irecuperabili. Se discută cum îi putem forța să accepte vaccinarea, pentru că e clar că nu pot fi convinși și pentru ca nu sunt convinși afectează „libertatea” celorlalți. La început a fost carantina. Apoi spălatul pe mâini și distanțarea socială. Apoi restricțiile. Apoi testarea. Apoi masca. Acum, în 2021, după semi-eșecul gestionării virusului – vaccinarea. Soluții clare, unice și simple.  Oamenii – majoritatea lor! - au crezut în COVID, au înțeles – fără nicio urmă de îndoială! – și au ascultat. E incredibil și (îngrijorător în același timp) cât de repede s-a obținut în majoritate o conformare oarbă și cum credințele și rațiunile s-au aliniat cu narațiunile oficiale. Oare nimeni nu simte fiori reci pe șira spinării? Aceasta conformare de turmă este periculoasă. Este însăși esența totalitarismului, a tiraniei cu aprobarea entuziastă a majoritarii. Este zodia prizonierilor transformați în veșnici gardieni. Este strigatul cocoșului ce anunță abdicarea de la libertate și principii, în numele sănătății și securității. Este spectacolul grotesc al întoarcerii pe dos a democrației în numele democrației.

Se poate argumenta și împotriva vaccinării orbești. Dar orice critică este interzisă și inutilă. Oamenii cred. Oamenii știu deja. Riști dacă atașamentul față de adevăr te împiedică să iei totul de-a gata. Riști dacă nu ești habotnic și folosești îndoiala pentru a te apropia de el. Doctorii sunt Dumnezei. (Mă rog nu toți Doctorii; găsești pe alocuri și Doctori căzuți, cu copite înspicate și cu două coarne ascuțite). Guvernanții sunt eroi. Polițiștii care îndeplinesc ordinele și te urmăresc pe străzi și dau amenzi – adevărați îngeri. Tu, cel ce îndrăznești să ridici mâna, nu pentru a primi injecția, ci pentru a pune o întrebare, ești – în cel mai bun caz! – lipsit de respect; dacă mai și declari – exasperat de presiunile la care ești supus – că nu vrei să te vaccinezi, intri în categoria teroriștilor.  A proștilor. A păcătoșilor. Trebuie să fi marcat pentru a nu încerca să te strecori nevăzut și fără mască printre ceilalți, drept-credincioșii. Iată puterea ideologiei: deși vaccinații fără mască sunt mai periculoși pentru nevaccinați, vaccinații sunt mai speriați de nevaccinați. Cei ce cred sunt de fapt speriați nu de boală, ci de cei ce îndrăznesc să aibă dubii. „Dubito ergo cugito” e o sintagma depășită. Acum cică ești cugetător – și tot ni se dau exemple „din afară”: Israel, Germania, etc... – dacă nu ai dubii, dacă ești obedient. Dacă crezi și știi...

Există excepții. Prea puține. Prea tăcute. și de-o parte și de cealaltă. Exista normalitate, exista rațiune, dar semnele întrebare au fost de mult exilate. În schimb, semnele de exclamare abundă: „Vaccinează-te, nedeșteptule, nesănătosule, nepăsătorule!” Nebunia a fost întotdeauna la extreme, dar centrifuga pandemiei a golit acum centrul. Încă un pic și o să crăpăm de singurătate sau anxietate în case sau dimpotrivă o să ne scoatem ochii pe stradă, vaccinat la nevaccinat și invers. Diavolul își frecă mâinile: oamenii cred și știu și pentru ceea ce știu și cred sunt gata să facă orice. Mai ales celor ce nu cred și nu știu. Covidul a ajuns ultima și cea mai măruntă dintre probleme...

Destul! E bun vaccinul – cifrele o spun!, dar de covid nu el o sa ne scape ci marea criza economică spre care ne îndreptăm surzi și orbi în încercarea de a opri covidul...