sâmbătă, 6 iunie 2020

Sonet (CCCXXXVIII)




Am căutat cu râvnă pepitele de aur
Ascunse-n vadul minții și vinele de-argint
În adâncimi de suflet; pe tine – Minotaur –
Eu te-am găsit cu trupul în schimb, în labirint.
Pe-atunci curgeau speranțe funambulești din ceruri
Și mă-ntâlneam cu vise în miez de zi, uimit,
Dar viata ce putea fi-n nenumărate feluri
S-a prefăcut de-odată în drum desțelenit.
Mi te-ai urcat pe umeri ca un copil și zborul
Nu a mai fost posibil și-am renunțat cu greu
La bogății; pe tine te-am indesat în golul
Din minte și din suflet, lăsat de Dumnezeu.
  Dar după-atata trudă și chin neîntrerupt,
  Iubirea mea, din mine, un Midas a facut.
  (Și de aceea zilnic, iubito, te sărut!)

06.06.2020




Niciun comentariu: