duminică, 26 aprilie 2020

Pandemia, criza economică, clasa politică și Răul (continuare)

Sunt nevoit să recunosc - forțat de întâmplările dezustatoare din zilele de Paști, nu pentru că nu știam deja - că răspunsul pe care sufletul trebuie să îl dea Răului revelat, trebuie să fie precedat de răspunsul pe care trebuie să îl dea rațiunea încercarilor lumii. Acolo unde nu există rațiune - iar epidemia de prostie (și de neam prost) este la fel de periculoasă în zilele noastre (chiar dacă nu atât de mortală) - ce rost are să discutăm despre Răul moral? Prostia se lasă folosită de Rău și nu poate recunoaște întotdeauna Răul, ba chiar - mai rău! - îl poate confunda cu binele; prostia este o poartă prin care Raul intră și iese din om sub forma urii și a minciunii.
Ceea ce susțineam în articolul precendent era doar faptul că în vremurile actuale Răul pe care ura, minciuna (și prostia) îl distribuie și îl amplifică, nu mai poate fi camuflat și că ar trebui să profitam de acest lucru și să ne scuturăm de el - de Răul din noi - cu claritate morală. Pretindeam celor ce văd suferințele lumii (și înțeleg cauza lor) să vadă și Răul interior și să lupte cu el (cu spaima, cu lașitatea, cu vanitatea, cu lăcomia, cu furia, etc...), câtă vreme el reprezintă adevărata primejdie și câtă vreme această luptă stă în puterea noastră; pretindeam o schimbare a sufletului (cu atât mai necesară și mai posibilă în apropierea sărbătorilor).
Este adevărat însă că nu pot pretinde și proștilor (și neamurilor proaste) să fie altfel decât sunt, când (1) însăși civilizația noastră actuală contribuie la promovarea prostiei și crează incontinuu mecanisme de protejare a proștilor (sub dictonul toleranței și al compasiunii) și (2) însăși natura prostiei presupune imobilitate (Liiceanu numea la un momendat prostia “încremenire în proiect”). (Nu pot să nu constat câteodată că pentru a ajunge în punctul în care ne protejăm cu atâta îndârjire proștii, o sumedenie de înțelepți au trebuit să moară).
Scriam cu altă ocazie următoarele rânduri: “Sfânta Trinitate: minciuna, ura și prostia. Orice democrație autentică trebuie să declare razboi acestei trimități., fără echivoc și fără compromisuri. Dar câtă vreme din oricare dintre cele trei axe ale acestei trinităti se vor obține beneficii politice sau economice, nu va exista nicio democrație autentică. Morala democrațiilor este slabă în fața capitalismului deșănțat, iar libertatea în democrațiile actuale își pierde din pricina aceluiași capitalism deșănțat tocmai discernământul. ”
Și iată că democrația se împiedică tocmai în mecanismele putrede pe care le-a dezvoltat pentru a-și asigura fucționarea. Acum nu numai că prostii nu mai sunt utili (pentru a-și da puterea pe care nu o au celor care o au deja), dar pot deveni periculoși chiar cerându-și libertățile de bază (adică opțiunile) fără discernământ.  Se dovedește că este mai usor să scoți proști entuziaști în piețe, decât să îi ții în case, că mai ușor îi sperii cu corupția, decât cu virusul (Propun un nou slogan: Și virusul ucide!), că e mai ușor îi “asculți” pe proști, decât să îi faci să te asculte când sunt speriați. Câțiva proști infectați și inconștienți (scuzați-mi tautologia) și pe deasupra și liberi pot răspândi virusul într-un întreg spital și pot determina închiderea unui oraș (cum s-a și întâmplat în realitate). Câțiva proști înspăimântați pot mări gradul de înclinare al pantei descendente spre Infernul Crizei Economice. Și Prostii nu sunt puțini...
Și totuși Prostii si neamurile proaste nu sunt Răul însuși, ci sunt doar agenți ai Răului. Și în ei Răul s-a insinuat, însa nu pot să-l combată, ci - mai rău! - îl răspândesc. Da! Sunt necesare nuanțe (mai ales atunci când aduc acuze). (În treacăt fie spus și despre prostie a ținut o conferință Andrei Pleșu). Da! Vorbesc despre prostie în contextul Răului. Vorbesc despre prostia ticăloasă, prostia egoistă, prostia vanitoasă, prostia conștientă. Vorbesc despre proștii “care știu” și acționează (activiștii din alte vremuri, cu capul plin de ideologie); vorbesc despre proștii pentru care tot ce li se întâmplă e vina altora, dar care numesc norocul ce îi nimerește câteodată “inteligență”, “șmecherie”, “pricepere”; vorbesc despre proștii funcționali, proștii băgați în seamă, proștii cu orgoliul gâdilat, proștii cu mândrie de stăpân, dar  cu statut și suflet de sclav.
Să lupți cu Prostia nu este o virtute și nici nu îți asigură vreo glorie ulterioară, pentru că Prostia nu se poate converti (schimba) prin spirit și nici nu-și poate recunoaște înfrângerea prin rațiune. Dar dacă în timpuri normale poți alege să ignori sau să eviți prostia, iată că acum Prostia încărcată și întărâtată de Rău năvălește peste noi. Nu am soluții universal valabile! Nu pot decât să recomand fermitate (cu discernământ) Politicului (dacă mai există bune intenții și o fărâmă de pricepere la nivelul Politicului) și o cât mai mare tărie interioară indivizilor ce compun Socialul. Chiar dacă se poate face prea puțin, măcar să demascăm cu intransigență Prostia și să oprim Răul pe care îl poartă să ajungă și în noi...
***
Închei cu un fragment din însemnările lui Camus: ...”[...] fiecare din noi poartă în sine ciuma, pentru că nimeni pe lumea asta nu rămâne pur. Și [...] trebuie să te veghezi necontenit ca să nu ajungi cumva, într-un moment de neatenție, să îi respiri cuiva în față și să-i transmiți infecția. Ceea ce a natural este microbul. Restul: sănătatea, integritatea, puritatea, dacă vreți, este un efect al voinței, care nu trebuie să slăbească niciodată. Omul cinstit, cel ce nu infectează pe nimeni, este aceala care are cele mai puține momente de neatenție.”

Niciun comentariu: