duminică, 26 aprilie 2020

Pandemia, criza economică, clasa politică și Răul (continuare)

Sunt nevoit să recunosc - forțat de întâmplările dezustatoare din zilele de Paști, nu pentru că nu știam deja - că răspunsul pe care sufletul trebuie să îl dea Răului revelat, trebuie să fie precedat de răspunsul pe care trebuie să îl dea rațiunea încercarilor lumii. Acolo unde nu există rațiune - iar epidemia de prostie (și de neam prost) este la fel de periculoasă în zilele noastre (chiar dacă nu atât de mortală) - ce rost are să discutăm despre Răul moral? Prostia se lasă folosită de Rău și nu poate recunoaște întotdeauna Răul, ba chiar - mai rău! - îl poate confunda cu binele; prostia este o poartă prin care Raul intră și iese din om sub forma urii și a minciunii.
Ceea ce susțineam în articolul precendent era doar faptul că în vremurile actuale Răul pe care ura, minciuna (și prostia) îl distribuie și îl amplifică, nu mai poate fi camuflat și că ar trebui să profitam de acest lucru și să ne scuturăm de el - de Răul din noi - cu claritate morală. Pretindeam celor ce văd suferințele lumii (și înțeleg cauza lor) să vadă și Răul interior și să lupte cu el (cu spaima, cu lașitatea, cu vanitatea, cu lăcomia, cu furia, etc...), câtă vreme el reprezintă adevărata primejdie și câtă vreme această luptă stă în puterea noastră; pretindeam o schimbare a sufletului (cu atât mai necesară și mai posibilă în apropierea sărbătorilor).
Este adevărat însă că nu pot pretinde și proștilor (și neamurilor proaste) să fie altfel decât sunt, când (1) însăși civilizația noastră actuală contribuie la promovarea prostiei și crează incontinuu mecanisme de protejare a proștilor (sub dictonul toleranței și al compasiunii) și (2) însăși natura prostiei presupune imobilitate (Liiceanu numea la un momendat prostia “încremenire în proiect”). (Nu pot să nu constat câteodată că pentru a ajunge în punctul în care ne protejăm cu atâta îndârjire proștii, o sumedenie de înțelepți au trebuit să moară).
Scriam cu altă ocazie următoarele rânduri: “Sfânta Trinitate: minciuna, ura și prostia. Orice democrație autentică trebuie să declare razboi acestei trimități., fără echivoc și fără compromisuri. Dar câtă vreme din oricare dintre cele trei axe ale acestei trinităti se vor obține beneficii politice sau economice, nu va exista nicio democrație autentică. Morala democrațiilor este slabă în fața capitalismului deșănțat, iar libertatea în democrațiile actuale își pierde din pricina aceluiași capitalism deșănțat tocmai discernământul. ”
Și iată că democrația se împiedică tocmai în mecanismele putrede pe care le-a dezvoltat pentru a-și asigura fucționarea. Acum nu numai că prostii nu mai sunt utili (pentru a-și da puterea pe care nu o au celor care o au deja), dar pot deveni periculoși chiar cerându-și libertățile de bază (adică opțiunile) fără discernământ.  Se dovedește că este mai usor să scoți proști entuziaști în piețe, decât să îi ții în case, că mai ușor îi sperii cu corupția, decât cu virusul (Propun un nou slogan: Și virusul ucide!), că e mai ușor îi “asculți” pe proști, decât să îi faci să te asculte când sunt speriați. Câțiva proști infectați și inconștienți (scuzați-mi tautologia) și pe deasupra și liberi pot răspândi virusul într-un întreg spital și pot determina închiderea unui oraș (cum s-a și întâmplat în realitate). Câțiva proști înspăimântați pot mări gradul de înclinare al pantei descendente spre Infernul Crizei Economice. Și Prostii nu sunt puțini...
Și totuși Prostii si neamurile proaste nu sunt Răul însuși, ci sunt doar agenți ai Răului. Și în ei Răul s-a insinuat, însa nu pot să-l combată, ci - mai rău! - îl răspândesc. Da! Sunt necesare nuanțe (mai ales atunci când aduc acuze). (În treacăt fie spus și despre prostie a ținut o conferință Andrei Pleșu). Da! Vorbesc despre prostie în contextul Răului. Vorbesc despre prostia ticăloasă, prostia egoistă, prostia vanitoasă, prostia conștientă. Vorbesc despre proștii “care știu” și acționează (activiștii din alte vremuri, cu capul plin de ideologie); vorbesc despre proștii pentru care tot ce li se întâmplă e vina altora, dar care numesc norocul ce îi nimerește câteodată “inteligență”, “șmecherie”, “pricepere”; vorbesc despre proștii funcționali, proștii băgați în seamă, proștii cu orgoliul gâdilat, proștii cu mândrie de stăpân, dar  cu statut și suflet de sclav.
Să lupți cu Prostia nu este o virtute și nici nu îți asigură vreo glorie ulterioară, pentru că Prostia nu se poate converti (schimba) prin spirit și nici nu-și poate recunoaște înfrângerea prin rațiune. Dar dacă în timpuri normale poți alege să ignori sau să eviți prostia, iată că acum Prostia încărcată și întărâtată de Rău năvălește peste noi. Nu am soluții universal valabile! Nu pot decât să recomand fermitate (cu discernământ) Politicului (dacă mai există bune intenții și o fărâmă de pricepere la nivelul Politicului) și o cât mai mare tărie interioară indivizilor ce compun Socialul. Chiar dacă se poate face prea puțin, măcar să demascăm cu intransigență Prostia și să oprim Răul pe care îl poartă să ajungă și în noi...
***
Închei cu un fragment din însemnările lui Camus: ...”[...] fiecare din noi poartă în sine ciuma, pentru că nimeni pe lumea asta nu rămâne pur. Și [...] trebuie să te veghezi necontenit ca să nu ajungi cumva, într-un moment de neatenție, să îi respiri cuiva în față și să-i transmiți infecția. Ceea ce a natural este microbul. Restul: sănătatea, integritatea, puritatea, dacă vreți, este un efect al voinței, care nu trebuie să slăbească niciodată. Omul cinstit, cel ce nu infectează pe nimeni, este aceala care are cele mai puține momente de neatenție.”

duminică, 19 aprilie 2020

Pandemia, criza economică, clasa politică și Răul

Putem recunoaște, în sfârșit, cu claritate morală, Răul din lume, căci în astfel de vremuri de restriște smog-ul gros de ipocrizie, de fake-news-uri, de adevăruri alternative, de politici “corecte” de stânga se risipește.
Nu! Răul nu este nici virusul (pe care unii îl numesc “chinezesc” pentru a-l face de rușine sau pentru a-l tranforma în armă politică), nici criza economică, nici clasa politică (ale cărei decizii sunt întârziate, imbecile pe alocuri și de cele mai multe ori bazate pe calcule de putere sau bani). Nu! Nu fac parte dintre cei ce își vâră capul în alambicate și imposibile teorii ale conspirației (chinezii ahtiați după control și gata să declanșeze un conflict mondial, tehnologia 5G menită să controleze mințile oamenilor, guvernul mondial - inspirat de Thanos - ce a hotărât înjumătațirea populației, etc...).
Nu! Virusul este cât se poate de real, de virulent și de rezilient, cu o rată a mortalității de aproape 10 ori mai mare decât în cazul gripei și capabil să suprasolicite (pâna la colaps) sistemele de sănătate publică, (dacă este lăsat să zburde liber prin populație). Criza economica este și ea la rândul ei, un monstru care ne pândește în viitorul apropiat și spre care ne îndreptăm în încercarea de a ne feri de monstrul microscopic. Unele sectoare ale economiei au fost oprite aproape total,  altele abia se mai târâie și este posibil ca șirul de piese de domino (pe care îl numim Economie) să se prăbușească în întregime (câtă vreme primele piese deja s-au prăbușit). Sunt - alături de alții - rațional și realist; mă uit la date, fie că este vorba de numerele de morți și de noi îmbolnăviri, fie că este vorba de numele ce indică nivelul alarmat atins de somaj sau scăderile de venituri în gospodării, etc... Mai mult: și clasa politică de pretutindeni - să-mi fie iertată generalizarea! - este depășită de evenimente și vinovată de decizii care au dus, duc și vor duce la multiplicarea efectelor negative ale pandemiei și ale crizei economice. (Acest lucru este de domeniul evindenței, dar nu voi transforma acest articol într-o polemică, pledoarie sau într-o vânătoare de vrăjitoare; nu acesta este scopul articolului și de aceea nici nu dau exemple).
Nu! - niciuna dintre acestea nu este Răul! Ceea ce ne preocupă - pentru că este mult mai periculos - este Răul moral, nu răul ca referință relativă pentru o stare (de fapt, de spirit, etc...), Răul cauză, nu răul efect; Răul care are ca subiect și obiect omul, nu răul pentru care omul este victimă colaterală. (Andrei Pleșu ridică “Problema răului” într-una dintre conferințele sale, cu aceeași infailibilă metoda aristotelică cu care ne-a obișnuit, adică dând definiții și asezând răul - interesant și inutil totodată - în categorii). Adevăratul Rău rezidă în sufletul uman; sau (mai exact din punct de vedere metafizic) în dorințele și voința sa; aici - înăuntrul ei - ființa umană se întâlnește cu Răul (fie că îi dă naștere, fie că îi este adus din afară prin acțiunea unei alte ființe umane conștiente). Lumea nu este altceva decât o cloacă plină cu suferințe de tot felul, mai mari sau mai mici, nedrepte sau binemeritate (fie că alegem să credem în absurd, în destin sau în voința divină). Felul în care ființa umană trece prin această suferință, metabolizând-o în Bine sau în Rău, îi dă acesteia o înălțime sau - dimpotrivă - o micime morală.
Răul - asa cum îl înțelegem - prezumă intenție; să nu păcătuim deci prin reificare. Răul nu poate fi o înlănțuire de aminoacizi ce a descoperit prin evoluție cum să se înmulțească parazitând corpul uman; răul nu poate fi nici o situație economică dificilă (somaj, tăieri salariale, lipsuri, falimente personale, etc...); după cum Răul nu poate fi nici clasa politică, vinovată într-adevăr de cinism., incompetență și lăcomie, dar nu de intenții criminale și distructive. (Exclud intenționat acuzațiile aduse regimului politic actual din China).
Nu! Răul este în cei ce, stăpâniți de spaimă, se îmbrâncesc în magazine pentru a-și face rezerve inutile de hrană sau de consumabile; Răul este în cei care își vând libertatea, arătând fără echivoc de cât de puțin are nevoie un om căzut pentru a-și accepta captivitatea; Răul este în cei care răspândesc boala pentru că aleg să nu le pese; Răul este în cei care privesc în viitor la criza economică (cu optimism sau pesimism) peste un zid de cadavre anonime; Răul este în cei ce nu salvează oameni, ci companii; Răul este în cei care sunt gata să sacrifice sănătatea (și chiar viața) altora (întotdeauna a altora) în numele zeului Economie; Răul este și în cei care, în numele luptei cu “molimele”, îngăduie proliferarea Răului.
Nu! Nu sunt nici vreaun critic al măsurilor luate de autorități: carantină, izolare, distanțare socială, restricții  de deplasare prin urbe, etc... Sunt răspunsuri ale rațiunii și, după cum spuneam, sunt - ca și alții - rațional și realist. Dar să nu uităm că avem nevoie și de răspunsuri ale sufletului. (Putem urma măsurile impuse de autorități și fără să devenim, la rândul nostru sobolani).  Avem nevoie sa puteam privi în față Răul din noi, silit acum să iasă la iveală de încercările lumii; avem nevoie - mai ales - să putem privi în jur la semenii nostrii cu dragoste și să ne lepădăm de vanitate și egoism. Putem crede că sufletul nostru este suficient pentru a lupta cu Răul, după cum putem crede că avem nevoi de îndrumare și sprijin divin. Dar primejdia cea mare se află în interiorul nostru (și întotdeauna s-a aflat acolo) și tot de acolo ne vine și tăria. Avem de apărat nu doar viața, ci și demnitatea umană; nu trebuie doar să supraviețuim acestor vremuri, ci trebuie să le învingem, învingându-ne pe noi înșine. (Grecii vorbeau de metanoia, arabii - de jihad, creștinii - de mântuire). Să le învingem (și să ne învingem deci) cu grijă, cu răbdare, cu curaj, cu decență, cu încredere, cu compasiune. Cu lumină. Și Răul care s-a arătat în aceste vremuri de restriște în oameni și în lume va da înapoi, fără îndoială...