miercuri, 26 septembrie 2018

Sonet fără spleen


Sonet fără spleen

Pe caldaramul umed se adună
Scântei cuminți; un om cu o umbrelă
În care bate vântul ca-ntr-o velă
Stârnește prin băltoace o furtună.

În urma lui adulmecă-o femelă
De maidanez cu trei căței; când tună
Asurzitor și-ncepe să apună
Și felinarul, latră la pubelă.

Tablou de toamnă fără înțelesuri
Ascunse, fără lipsuri de prezență
Și fără metafizice eresuri.

Nu e în orice lucru o esență
Și un prilej de a compune versuri.
Sunt eu! E ploaie, vânt și decadență!

Niciun comentariu: