miercuri, 1 martie 2017

Fragmente Jurnal CIII



Iată paradoxul la care ar trebui să aderăm cu toţii pentru a fi fericiţi: să trăieşti pentru tine şi să mori pentru ceilalţi. Ceea ce altădată regăseam în tradiţie şi credinţă nu ne poate oferi astăzi modernismul şi politica. Neoliberalismul ne propune să trăim şi să murim pentru noi înşine, stânga să trăim şi să murim pentru ceilalţi; într-o direcţie moartea ne înspăimântă încă din timpul vieţii, în cealaltă viaţa ne este confiscată. Umanismul a eşuat lamentabil şila fel şi raţiunea pe care s-a întemeiat. Există totuşi o şansă: chiar dacă moartea lui Dumnezeu a fost anunţată, ne rămâne ca un testament exemplul divin. Dezideratul existenţei fericite nu se poate realiza decât prin creaţie; singur creatorul poate înţelege egoismul actului creaţiei – un act intim de dragoste - şi generozitatea cu care obiectul creaţiei este apoi dăruit lumii – o renunţare, o moarte plină de sens şi de urmări.

Niciun comentariu: