luni, 5 decembrie 2016

Sonet XLI (traducere/adaptare după W. Shakespeare)





















Iert micile-ţi păcate când absenţa
Mea se-ntâlneşte cu-anii tăi cei sprinteni,
Căci fără seamăn creşte frumuseţea,
Când trena-i o ispită pretutindeni.
Eşti nobil şi frumos; pentru plăcere
O ţintă eşti a celor ce-ţi trec pragul;
Şi ce bărbat când o femeie-l cere
Nu îşi preda fără de lupta steagul?
Vai mie! De ai fi în locul meu
Nu ai mustra juneţea ta fierbinte,
Ce-ţi dă prilej de răzvrătiri mereu
Şi-ţi cere să rupi două jurăminte?...
  Al tău şi-al ei, cândva făcute mie,

  De dragul tău pierdute-s pe vecie…

Sonnet XLI by William Shakespeare

Those pretty wrongs that liberty commits,
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty, and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art.
Gentle thou art, and therefore to be won,
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman's son
Will sourly leave her till he have prevailed?
Ay me! but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a twofold truth:
     Hers by thy beauty tempting her to thee,
     Thine by thy beauty being false to me.

Alte variante:

Gheorghe Tomozei

Măruntele păcate-n care cade
inima ta,de-o părăsesc o clipă,
li-s pe măsura anilor tăi poate,
ispitele când te urmează-n pripă.
Ești nobil ,deci ești prada cea de seamă,
frumos stârnești asalturile numa
și ce bărbat dacă muierea-l cheamă
o va lăsa fără să-și facă suma?
Vai mie!-ai fi putut să-mi uiți conacul
să-ți mustri frumusețea și-acel farmec
ce te-a mânat într-însul să-ți faci veacul
și-ajunse două jumătăți să darme:
Al ei ,prin vraja împlinind ispite
al tău,prin vraja care mă ucide.

Radu Stefănescu

Acele dulci păcate săvârşind,
Când uneori din inimă-ţi plecat
Mă vrei, de frumuseţea ta se prind,
Şi de-anii tăi puţini, neruşinat,
Că nobil eşti, deci bun de cucerit,
Cu şarm aşijderea, femei te vor,
Şi nu-i bărbat de ele plămădit
Din mreajă să le scape-aşa uşor.
Dar pân-aici, nebune! În hotar
Nu îmi intra, pe cale eşti să faci
Un îndoit păcat: a mea-i, ştii doar;
Stârnind-o, ‘n praf şi pulbere prefaci
Cu vraja ta privirile-i cuminţi,
Şi legământul nostru, când mă minţi…

Laurean Mihai Gherman

Cu voie faci iertabile greşeli,
Când îţi lipsesc din suflet uneori,
Cum anii fragezi se cuvin rebeli,
Tentaţia ţi-e sfetnic deseori.

Eşti cavaler, astfel de cucerit,
Tu eşti plăcută, demnă de curtat;
Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit
Renunţă fără a fi profitat?

Însă puteai să nu te-atingi de ea,
Strunind juneţe şi tumult hoinar,
Ce către desfrânare te-ar forţa
Şi dublul legământ călcându-l iar:

Tentat de al ei farmec fecioresc,
De frumuseţea ta-am să mă feresc.

Axel H.LENN

Prea dulci greşeli ce-n libertate cresc,
De sunt vreodat` absent din al tău piept,
În farmec şi în vârstă te-ntâlnesc,
Cum ţine-n mers ispita calea-ţi drept.

Ai suflet blând, deci eşti mereu curtat;
Şi eşti frumos, deci trupul ţi-e dorit;
Şi când femeia-mbie, ce bărbat
Va părăsi-o până-i cucerit?

Vai mie, dar’! Puteai un gând să-mi laşi,
Să-ntorci splendoarea-ţi din prostesc avânt,
Purtând în al ei freamăt ai tăi paşi
Să-ncalci senin un dublu legământ:
Al ei faţă de mine, trup ispititor;
Şi-al tău faţă de mine, suflet trădător.


Niciun comentariu: