duminică, 4 decembrie 2016

Sonet X (traducere/adaptare după W. Shakespeare)




















Sonet X (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

Nu poţi iubi – negarea-i o ruşine! –
Pe cel nechibzuit cu-al său prezent;
Nici tu, chiar de-alţi te iubesc pe tine, 
Pe nimeni nu iubeşti, e evident!
De ce îngădui urii să te-ndemne
Ca însuţi tu, sinucigaş, căminul
Să ţi-l dărâmi şi nu îţi faci din vreme,
Cu dragoste, din coperiş – destinul.
Prefer şi Ura de-mi refuzi Iubirea,
C-am să mă schimb alungă orice gând,
Dar fii măcar cu tine, cum ţi-e firea
De când te ştiu, şi generos şi blând.
  De mă iubeşti, un altul făureşte
  Şi frumuseţea ta în veci va creşte.

Sonnet X by William Shakespeare

For shame deny that thou bear'st love to any,
Who for thy self art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov'st is most evident:
For thou art so possessed with murderous hate,
That 'gainst thy self thou stick'st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire.
O! change thy thought, that I may change my mind:
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be, as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove:
   Make thee another self for love of me,
   That beauty still may live in thine or thee.

Alte variante:

Gheorghe Tomozei

De dragoste rușine-i să n-asculți
o,tu ce-i ești nesăbuninței fiu,
știu,dacă vreai,poți fi iubit de mulți
dar și că nimeni nu ți-e drag,mai știu.
Muncit de ură inima-ți încarci
cu patimă-potrivă-ți și ai vrea
al casei bun acoperiș să-l spargi
în loc să-ți zidești conac în ea.
Gândul ți-l schimbă ca și eu să-l schimb,
urii preferă-i al iubirii har,
fii precum ești, iluminat de nimb,
bare-mi de tine îndură-te măcar.....
  Alt eu să-ți faci,iubindu-mă pe mine
  și frumuseți te-or locui,depline.

Radu Stefănescu

În mulţi te risipeşti, când îi provoci,
Ruşine n-ai: îl ai pe vino-ncoace.
Dar recunoaşte, răule, te joci,
Şi-i limpede că nimeni nu-ţi mai place.
O patimă ce-n tine unelteşte
Îţi ruinează farmecul, lascivă,
Cu furia desfrâului, şi-opreşte
A firii zămislire, deopotrivă.
Te schimbă dar, de vrei să fiu al tău,
Şi dă-i din nou iubirii ‘ntâietate
În faţa urii; sau măcar, prea rău
Încearc-a nu mai fi cu tine. Poate,
  Din dragoste de mine renăscând,
  Splendori uitate-or reveni, curând.

Neculai Chirica şi Dan Grigorescu:

Să nu iubeşti pe nimeni e-o ruşine
Când eşti în dăruiri nestăvilit!
Mulţi te iubesc, o şti destul de bine;
În schimb că nu iubeşti e prea vădit.

Înstăpânit de-o ură fără margini
Nu te sfieşti să lupţi cu tine, chiar,
Lăsând frumosul casei în paragini
În loc să-i fii destoinicul zidar.

O, schimbă-ţi gândul să mi-l schimb şi eu!
La ură ţii mai mult că la iubire?
Fii drept şi bun cum te-am ştiut mereu;
Sau ţie, cel puţin, dă-ţi fericire.

Fă-ţi un alt tu, de dragul meu, să-ţi fie
Prin el de-a pururi frumuseţea vie!


Niciun comentariu: