E muzica prilej de plâns? Dulceaţa
Nu te-ndulceşte, râsul nu-i de râs?
De ce iubeşti ce-ţi întinează viaţa
Şi dai la schimb dureri pentr-un surâs?
De corzile ciupite pe o liră
Îţi tulbură văzduhul cu-armonii,
E pentru că şi muzica conspiră
În contra ta, de singur vrei să fii!...
Ascultă cum o notă se cunună
Cu alta şi a treia în curând
Se naşte; şi - ca ele – împreună,
Bărbat, copil şi mama sunt un cânt
Fără cuvinte, ce – de-asculţi! – te-nvaţă
Că singur nu vei izbândi în viaţă.
Sonnet VIII by William Shakespeare
Music
to hear, why hear'st thou music sadly?
Sweets
with sweets war not, joy delights in joy:
Why
lov'st thou that which thou receiv'st not gladly,
Or
else receiv'st with pleasure thine annoy?
If
the true concord of well-tuned sounds,
By
unions married, do offend thine ear,
They
do but sweetly chide thee, who confounds
In
singleness the parts that thou shouldst bear.
Mark
how one string, sweet husband to another,
Strikes
each in each by mutual ordering;
Resembling
sire and child and happy mother,
Who,
all in one, one pleasing note do sing:
Whose speechless song being many, seeming
one,
Sings this to thee: 'Thou single wilt prove
none.'
Alte
traduceri:
Gheorghe
Tomozei
De ce-asculți muzicile cu mâhnire?
(Nu bat război plăcerile-ntre ele).
De ce iubești ce ți-i străin din fire
sau
ți-s mai drage, patimile grele?
Și
armonii ce-ți par supărătoare,
nuntite
într-adins sunt numai semnul
ce
blând te ceartă-n clipe solitare
că
nu încerci să le deprinzi desemnul.
O
strună-soț și-o strună soață,iată
cum
se-nțeleg și fără grai și-s parcă
bărbat,copil
ori mamă îngrijată
și-un
singur cântec să înalțe-ncearcă:
Vorbe-ntreite
încercând s-anime:
„Ești
singur?De ești singur nu ești nime....”
Radu
Stefănescu
Îmi
pari mâhnit, deşi o alăută
Îţi
mângâie auzul. Te apasă
Această
armonie? Mai plăcută
E
leneşa cădere în angoasă?
Şi
totuşi dacă blândele-i solii
Te
plictisesc ori ţi se par caduce,
E
pentru că-i mai lesne să te ţii
Departe
de ce singur nu poţi duce.
Mai
bine-ascultă notele cum cresc
Din
magice vibraţii reciproce,
În
partituri distincte, şi lipesc,
Bărbat,
femeie şi copil, o voce
Şoptindu-ţi:
“Surghiunit într-unul
Şi
logodit cu moartea stă nebunul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu