Sonet VIII (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

E muzica prilej de plâns? Dulceaţa

Nu te-ndulceşte, râsul nu-i de râs?

De ce iubeşti ce-ţi întinează viaţa

Şi dai la schimb dureri pentr-un surâs?

De corzile ciupite pe o liră

Îţi tulbură văzduhul cu-armonii,

E pentru că şi muzica conspiră

În contra ta, de singur vrei să fii!...

Ascultă cum o notă se cunună

Cu alta şi a treia în curând

Se naşte; şi - ca ele – împreună,

Bărbat, copil şi mama sunt un cânt

Fără cuvinte, ce – de-asculţi! – te-nvaţă

Că singur nu vei izbândi în viaţă.

Sonnet VIII by William Shakespeare

Music to hear, why hear'st thou music sadly?

Sweets with sweets war not, joy delights in joy:

Why lov'st thou that which thou receiv'st not gladly,

Or else receiv'st with pleasure thine annoy?

If the true concord of well-tuned sounds,

By unions married, do offend thine ear,

They do but sweetly chide thee, who confounds

In singleness the parts that thou shouldst bear.

Mark how one string, sweet husband to another,

Strikes each in each by mutual ordering;

Resembling sire and child and happy mother,

Who, all in one, one pleasing note do sing:

   Whose speechless song being many, seeming one,

   Sings this to thee: 'Thou single wilt prove none.'

Alte traduceri:

Gheorghe Tomozei

De ce-asculți muzicile cu mâhnire?

(Nu bat război plăcerile-ntre ele).

De ce iubești ce ți-i străin din fire

sau ți-s mai drage, patimile grele?

Și armonii ce-ți par supărătoare,

nuntite într-adins sunt numai semnul

ce blând te ceartă-n clipe solitare

că nu încerci să le deprinzi desemnul.

O strună-soț și-o strună soață,iată

cum se-nțeleg și fără grai și-s parcă

bărbat,copil ori mamă îngrijată

și-un singur cântec să înalțe-ncearcă:

Vorbe-ntreite încercând s-anime:

„Ești singur?De ești singur nu ești nime....”

Radu Stefănescu

Îmi pari mâhnit, deşi o alăută

Îţi mângâie auzul. Te apasă

Această armonie? Mai plăcută

E leneşa cădere în angoasă?

Şi totuşi dacă blândele-i solii

Te plictisesc ori ţi se par caduce,

E pentru că-i mai lesne să te ţii

Departe de ce singur nu poţi duce.

Mai bine-ascultă notele cum cresc

Din magice vibraţii reciproce,

În partituri distincte, şi lipesc,

Bărbat, femeie şi copil, o voce

Şoptindu-ţi: “Surghiunit într-unul

Şi logodit cu moartea stă nebunul.”