sâmbătă, 3 decembrie 2016

Sonet VIII (traducere/adaptare după W. Shakespeare)




















E muzica prilej de plâns? Dulceaţa
Nu te-ndulceşte, râsul nu-i de râs?
De ce iubeşti ce-ţi întinează viaţa
Şi dai la schimb dureri pentr-un surâs?
De corzile ciupite pe o liră
Îţi tulbură văzduhul cu-armonii,
E pentru că şi muzica conspiră
În contra ta, de singur vrei să fii!...
Ascultă cum o notă se cunună
Cu alta şi a treia în curând
Se naşte; şi - ca ele – împreună,
Bărbat, copil şi mama sunt un cânt
Fără cuvinte, ce – de-asculţi! – te-nvaţă
Că singur nu vei izbândi în viaţă.

Sonnet VIII by William Shakespeare

Music to hear, why hear'st thou music sadly?
Sweets with sweets war not, joy delights in joy:
Why lov'st thou that which thou receiv'st not gladly,
Or else receiv'st with pleasure thine annoy?
If the true concord of well-tuned sounds,
By unions married, do offend thine ear,
They do but sweetly chide thee, who confounds
In singleness the parts that thou shouldst bear.
Mark how one string, sweet husband to another,
Strikes each in each by mutual ordering;
Resembling sire and child and happy mother,
Who, all in one, one pleasing note do sing:
   Whose speechless song being many, seeming one,
   Sings this to thee: 'Thou single wilt prove none.'

Alte traduceri:

Gheorghe Tomozei

De ce-asculți muzicile cu mâhnire?
(Nu bat război plăcerile-ntre ele).
De ce iubești ce ți-i străin din fire
sau ți-s mai drage, patimile grele?
Și armonii ce-ți par supărătoare,
nuntite într-adins sunt numai semnul
ce blând te ceartă-n clipe solitare
că nu încerci să le deprinzi desemnul.
O strună-soț și-o strună soață,iată
cum se-nțeleg și fără grai și-s parcă
bărbat,copil ori mamă îngrijată
și-un singur cântec să înalțe-ncearcă:
Vorbe-ntreite încercând s-anime:
„Ești singur?De ești singur nu ești nime....”

Radu Stefănescu

Îmi pari mâhnit, deşi o alăută
Îţi mângâie auzul. Te apasă
Această armonie? Mai plăcută
E leneşa cădere în angoasă?
Şi totuşi dacă blândele-i solii
Te plictisesc ori ţi se par caduce,
E pentru că-i mai lesne să te ţii
Departe de ce singur nu poţi duce.
Mai bine-ascultă notele cum cresc
Din magice vibraţii reciproce,
În partituri distincte, şi lipesc,
Bărbat, femeie şi copil, o voce
Şoptindu-ţi: “Surghiunit într-unul
Şi logodit cu moartea stă nebunul.”


Niciun comentariu: