sâmbătă, 3 decembrie 2016

Sonet VI (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

















…Deci nu lăsa a iernilor ciolane
Să-ţi urâţească verile `nainte
Să-ţi treci prin distilare-n dulci flacoane
Comoara tinereţii ca părinte.
Cu ţine însuţi nu-i păcat camắta
De vei putea întoarce împrumutul
De fericire; caută-ţi o alta
Ce-ţi seamănă şi-ţi înmulţeşte-avutul
De zece ori! căci oglindit în zece
Copii, i-o înzecită bucurie:
Nici pragul morţii nu îl vei mai trece
Şi vei trăi prin ei o veşnicie.
  Nu-ţi dărui plăcere singur; moartea
  Şi viermii ei aşteptă să-şi ia partea.

Sonnet VI by William Shakespeare

Then let not winter's ragged hand deface,
In thee thy summer, ere thou be distilled:
Make sweet some vial; treasure thou some place
With beauty's treasure ere it be self-killed.
That use is not forbidden usury,
Which happies those that pay the willing loan;
That's for thy self to breed another thee,
Or ten times happier, be it ten for one;
Ten times thy self were happier than thou art,
If ten of thine ten times refigured thee:
Then what could death do if thou shouldst depart,
Leaving thee living in posterity?
   Be not self-willed, for thou art much too fair
   To be death's conquest and make worms thine heir.

Alte traduceri:

Gheorghe Tomozei:

A iernii mână n-o lăsa să strice,
nedistilat ,al verii tale chip
pân,să- te-ajungă gheara neferice,
ți-adună dulcele-aromat în șip
că-i bucuros cel care se întrece
să-ntoarcă,platnic,tot ce-a dobândit,
astfel din eul tău s-or naște zece.
Fii cel ce crește pururi înzecit,
mai fericit de zece ori și poate
zece de-ai tăi refac de zece ori
făptura ta și-așa cu moartea-n spate
în urmă lași mereu moștenitori.
Nu fi nebun să i te dărui iernii
lăsându-i,să te moștenească, viermii.

Radu Stefanescu:

Când iernile oribile veşminte
Pe trupul verii tale vor să pună,
Să-ţi distilezi esenţa înainte
Ca farmecu-i lăuntric să apună,
Şi toarn-o într-un vas ce răsplăteşte
Pe cei ce îl deschid, cu un profit:
Căci dăruind în el, bogatul creşte,
Copiii dând dobândă înzecit,
Şi tot de zece ori mai vesel trece,
Nepăsător, de moartea cea perfidă;
Când laşi posterităţii chipuri zece
Mai ştie ea pe care să-l ucidă?
Frumos rămâi, şi nu festin de viermi:
Strecoară-te-n copiii tăi eterni



Niciun comentariu: