miercuri, 30 noiembrie 2016

Sonet XXIX (traducere/adaptare după W. Shakespeare)



















Sunt prigonit de semeni şi de soartă,
Mi-aştept însingurat şi trist sorocul,
Zadarnic bat cu plânsu-n marea poartă
A cerului şi îmi blestem norocul;
ÎI pizmuiesc pe cei bogaţi în vise,
Cei plini de-amici şi cei ce au de toate.
Ferice, chiar de-n juru-mi Paradis e,
Să mai ajungă sufletu-mi nu poate.
Gândind la tine, însă, din mormântul
De căinare ies şi-ntors la viaţă
Ridic spre ceruri, mulţumindu-ţi, cântul,
Precum o ciocârlie-n dimineaţă.
  Reamintindu-ţi dragostea-nţelegi
  C-averea ţi-este vrednică de regi!

Sonnet XCVII by William Shakespeare  

When in disgrace with fortune and men's eyes
I all alone beweep my outcast state,
And trouble deaf heaven with my bootless cries,
And look upon myself, and curse my fate,
Wishing me like to one more rich in hope,
Featured like him, like him with friends possessed,
Desiring this man's art, and that man's scope,
With what I most enjoy contented least;
Yet in these thoughts my self almost despising,
Haply I think on thee, and then my state,
Like to the lark at break of day arising
From sullen earth, sings hymns at heaven's gate;
   For thy sweet love remembered such wealth brings
   That then I scorn to change my state with kings.

Alte variante:

Nesocotit de oameni şi de soartă
Ma plâng de viaţa fără căpătâi
Stăpânului cel surd, şi mi-e deşartă
Credinţa, iar blestemu-mi stă dintâi…
Aş renunţa pe loc, fără-ndoială,
La tot ce sunt, ca din virtuţi să fur,
Desăvârşind în har şi îndrăzneală
Cu farmec nou, destinul meu obscur!
Din fericire, gândul către tine
Mi se îndreapt-o clipă, şi urcând
Ca mierla dimineţii, din ruine
Un imn spre cer, renasc, înseninând:
Când înţeleg ce dragostea mi-aduce
Mă simt, din cerşetor umil, un duce…

Traducere de Radu Stefănescu

Dizgrațiatul sunt,hulit de soartă,
sunt singuraticul ce tulbur,crunt,
cu lacrimile,cerul și mă poartă
în mine gândul pierderii afund.
Cu cei bogați în vise vreau să semăn,
și le-aș deprinde bunul meșteșug
cu care-acum cel mai puțin mă-ngemăn,
eu orice am,departe-s de belșug!
Acestea le gândesc și-mi port disprețul
dar când fără de veste te evoc
sunt ca privighetoarea;cântărețul
suind spre porți de cer un imn de foc.
Bogat sunt,dragoste reamintită
și nu schimb cu a regilor ursită.....

Traducere de Gheorghe Tomozei


Niciun comentariu: