marți, 29 noiembrie 2016

Sonet IV (traducere/adaptare după W. Shakespeare) - două variante





















Sonet IV (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

Varianta I (2016)

Copil nesocotit, de ce-n iubirea
De sine-ţi cheltui darul frumuseţii?
Nu-ţi dă nimic, ci-ţi împrumută Firea
Vremelnic doar din bogăţia vieţii.
De ce din egoism, a ta avere
În loc s-o-mparţi cu alţii, tu o-arunci?
De ce doar pentru patimile rele
O foloseşti şi nu ca spor de prunci?
Pentru comerţul tău cu tine însuţi, 
Singur vei fi că Noe în potop
Şi drept dobândă-ţi va rămâne plânsu-ţi
Când frumuseţea ai să o îngropi.
  Ea va trăi, chiar dacă tu-ai să mori,
  De vei avea, rodind, moştenitori…

Varianta II (2009)

Nu-ţi cheltui tot harul frumuseţii
Cu tine însuţi fără cumpătare,
Căci nu e dar, ci e-mprumutul vieţii
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Şi nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie le arunci
Şi pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoţ cu tine însuţi, ţie
Îţi vei greşi, iar la sfârşit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
A nefiinţei, ce-ai să lași zălog?
Cu tine stingi şi-a frumuseţii rază,
De nu o treci în cel ce te urmează.

Sonnet IV by William Shakespeare  

Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thy self thy beauty's legacy?
Nature's bequest gives nothing, but doth lend,
And being frank she lends to those are free:
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live?
For having traffic with thy self alone,
Thou of thy self thy sweet self dost deceive:
Then how when nature calls thee to be gone,
What acceptable audit canst thou leave?
   Thy unused beauty must be tombed with thee,
   Which, used, lives th' executor to be.




Niciun comentariu: