sâmbătă, 8 octombrie 2016

E toamnă iarăşi…















E toamnă iarăşi…

E toamnă iarăşi, însă nu mi-e teamă
De umbrele copacilor strigoi,
De norii plini ca ugerul de ploi,
De camere cu negura în ramă,

De-avânturi eşuate în noroi,
De vinul ce bolboroseşte-n cramă,
De păsările care trec prin vamă
Şi-amarul şi puţinul „tu” din „noi”.

Nu iau nimic din toate astea-n seamă…
N-a fost al meu ce dau acum-napoi,
Se mişcă încă trupul meu greoi
Şi nici singurătatea nu-i o dramă.

Nu-mi este teamă de ce azi se curmă,
Mi-e teamă doar de ce-mi rămâne-n urmă.

Niciun comentariu: