joi, 8 septembrie 2016

(CCCXXXVII)













Sunt sori ce îşi încheie, după eoni, divina
Menire şi în neguri nu-şi mai găsesc vreun rost,
Îşi micşorează trupul şi îşi înghit lumina
Şi-apoi dispar din ceruri de parcă nici n-au fost.
Şi eu – odată înger – cu-ai tinereţii lauri
Pe frunte, tuturora, am dăruit cu drag
Bucăţi de rai, dar astăzi, izvorul meu de aur
Se va opri ca semn că din lume mă retrag.
Nu-i nicio tragedie singurătatea; steaguri
Nu coborî în bernă; nici amintirea trează
Să nu-mi păstrezi! Uitare voi, nu prohod sau baluri.
Nu sunt dintre aceia mărunţi ce explodează.
  Iar de-ai să cazi în mine, eu n-am să am vreo vină
  Că-n veci nu vei găsi-va o cale spre lumină!


08.09.2016

Niciun comentariu: