miercuri, 14 septembrie 2016

Aforism XIII - Despre libertate şi etică












O gândire cu adevărat liberă şi liberală nu are doar ambiţia de a dărâma limita pe care o întâlneşte; ea trece înaintea voinţei dincolo de limită şi încearcă să evalueze dacă ceea ce va aduce în lume prin dărâmarea limitei (adică prin invenţie, creaţie sau descoperire) va face un bine Lumii. Căci a dărâma o limită nu este decât o etalare de forţă, o exercitare tâmpă a libertăţii de bază, dacă nu pleacă dintr-un imbold etic. Libertatea nu este o valoare etică în sine; abia libertatea ce se (auto)îngrădeşte cu etică este o valoare ce trebuie apărată şi cultivată. O gândire cu adevărat liberă şi liberală este o gândire etică.

***

Etica este o formă de ordonare a haosului şi de negare a forţei ca principiu al dreptăţii şi al adevărului. Altfel spus: etica este un produs al culturii şi civilizaţiei, dar în acelaşi timp contribuie la educarea în spiritul culturii şi civilizaţiei a generaţiilor; ea produce, prin educaţie, la rândul ei cultură şi civilizaţie. Dintr-un anumit punct de vedere etica - într-adevăr - reduce gradele de libertate ale haosului şi constrânge omul la gândire înaintea acţiunii, însă această este calea spre alegere (fiindcă omul nu mai are toate opţiunile la îndemână şi i se dă o metodologie de a discerne între opţiuni prin excluderea forţei). Iar acolo unde există alegere - există libertate.


Niciun comentariu: