luni, 2 februarie 2015

(CCCXXXV)



Am să închid c-un zâmbet de mulţumire tomul
Iubirii, ca de lacrimi sărate să te cruţ
Şi ca să uiţi mai lesne pentru vecie omul
Neîntrecut de nimeni în vicii și virtuţi.
Străini, la şezătoare, i-or mângâia cu plânsul
Coperţile, citindu-l când eu voi fi absent
Din carne şi din lume, căci ce e scris într-însul
Nu-i o mărturisire ci-un ultim testament.
În filele acestei memorii vegetale,
Tot ce-am avut în suflet mai viu şi mai frumos,
Tot ce am strâns în minte mai rău de-atâta jale,
Tot ce am fost şi totuşi nu-ţi fost-a de folos
  Va dăinui. Iubito, de versuri şi poveşti
  De dragoste sătulă, doar tu să nu citeşti!


2.02.2015

Niciun comentariu: