marți, 1 aprilie 2014

(CCCXXXII)

În sufletu-mi – lăcaşul de vis şi-idolatrie –
Las marile icoane sub pânze de paing,
Închid ecoul hulei şi ultima făclie,
Ce cheamă întunerici, după priveghi, o sting.
Din cel ce sta odată mai tânăr în altare
Şi predica iubirea, scriindu-ţi poezii
A mai rămas strigoiul regretelor amare
Ce-şi bântuie ruina în fiecare zi.
Spre cerul strâns în ochii-ţi n-o să mai urce fumul
Ofrandelor şi ruga-mi va amuţi în schit
De-acum; fără credinţa-mi, pierdută prin duiumul
De ani ce or să vie, ca zeie ai murit.
  … Ai să renaşti femeie şi-n tine, ca ateu,
   Am să-mi clădesc biserici, eu însumi Dumnezeu.

Niciun comentariu: