joi, 20 februarie 2014

(CCCXXIX)













De îți asemui ochii cu marea îngheţată
Şi pielea ce-ţi miroase îmbietor a mosc
Cu-ntinderile albe şi caste de zăpadă,
Iubita mea, e fiin’că doar iarna o cunosc;
Şi dacă-ţi văd în plete liane de-ntuneric
Ce pe copacul vieții ca înserarea cresc
Şi-n chipul tău – o lună ce-l lùmină feeric,
Iubita mea, e fiin’că doar noaptea mai trăiesc;
Iar dacă depărtarea fatidică mă lasă,
Încet, ca o tortură, fără de sevă-n corp
Şi dacă lângă tine atingerea-i  o coasă,
Iubirea mea, e fiin’că de dragoste sunt mort.
  De nu-mi poți fi nici ziuă, nici vară şi nici viaţă
  Şi versul meu e negru, e bocet şi e gheaţă.


19.II.2014

Un comentariu:

Mihók Tamás - exerciții literare spunea...

Sonet plăcut & idei cursive. Felicitări!