E noapte de la mine până la tine.
Să nu mă crezi!
Cuvintele sunt şerpi.
Se caţără pe buze
din pricina frigului
dintre coaste. Tu
striveşte-i între tâmple,
înainte să-şi facă
culcuşul în măr!
Nopţile sunt fără
noimă, dar cât de
frumoasă este
amintirea lor, ziua!
De ce mi-ai crede
noaptea şerpii,
dacă ei devin de
neînţeles în lumina
lunii. Astupă-ţi
urechile şi taci!
Nu-ţi este mai
uşor să mă iubeşti?
Fără cuvinte şi
iertarea e mai uşoară!
Fără şerpi totuşi
Raiul nu ar exista,
iar tu nu mi-ai fi
ispită. Întunericul
şi frigul sunt o
binecuvântare
pentru şerpi. Să
nu mă crezi!
Nici eu nu te
cred în noaptea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu