miercuri, 25 decembrie 2013

(CCCXXVIII)

Regretul ca un înger îmi săgetează visul
Ce sufletul jumate mi-l poartă în trecut
‘Nainte să ne ardă un șarpe Paradisul
Cu vorbe şi păcatul perfid să fi-nceput.
Puteam să fiu un veșnic culegător de stele,
Puteam să urc chiar dacă tu ţi-ai dorit să cazi,
Dar am ales să-ngădui singurătăţii mele
Să crească în minunea ființei până azi.
Azi tu-mi ții loc de aripi cu umbra ta pe humă
Şi-mi răsplăteşti durerea căderii-n adevăr
Cu-amurgul coapsei tale şi taina de-a fi mumă,
Dar încă lupt cu-otrava din putrezitul măr.
  Ajuta-mă, iubito, să uit de heruvimi,
  Ca în plictis ferice o viață să murim!

 25.XII.2013

Niciun comentariu: