marți, 10 decembrie 2013

(CCCXXVII)

Mă chemi şi totuşi poarta rămâne zăvorâtă,
Îmi dai, dar nu am dreptul nimica să îţi cer
Şi fiecare clipă cu tine mi-e urâtă,
Căci liber în afară-ţi sunt ca un prizonier.
Nu îmi doresc triumfuri în urlete de goarnă,
Nu vreau să-ţi fur pepite din radiosul miez,
Nu caut înăuntru-ţi un adăpost de iarnă,
Ci vreau din tine însăţi să te eliberez.
De ce-ţi ascunzi ca ştima, de taine şi de rele,
Singurătatea între reci ziduri de bazalt?
Iubirea ce te strigă de dincolo de ele
E un tratat de pace nu armă de asalt.
  …De încă ţi-este teamă de mine ca bărbat,
  Ca să mă-nvingi predă-te necondiţionat!

 10.XII.2013

Niciun comentariu: