În cazul conceptelor filozofice primordiale
beţia poetică dăunează, pentru că oricând limbajul şi formulările pot deveni inamici,
dacă permit interpretări şi semne de întrebare. Este necesară în schimb
concizia, rigurozitatea şi exactitatea; şi poate că cel mai bun exemplu în
acest caz îl constituie celebra lucrare Tractatus logico-philosophicus de Ludwig
Wittgenstein. Voi încerca să tratez în același mod cunoașterea. Voi fixa mai
întâi noţiunile de bază şi contribuția personală în domeniul cunoașterii,
urmând ca în alte fragmente să revin cu detalii, explicaţii şi exemple.
1. Lumea (L) este tot ceea ce putem cunoaște.
1.1.Lumea poate fi cunoscută
prin intermediul opiniilor despre Lume. o(L)
1.1.1.
Opiniile sunt propoziții
(articulate de mintea umană) pentru care:
1.1.1.1
Putem stabili o valoare
de adevăr (T)
1.1.1.1.1 Valoarea de adevar a unei opinii este data de gradul de adecvare a opiniei
cu lumea o(L) = L
1.1.1.2
În care putem crede (B)
1.1.1.3
Pe care le putem
justifica (J)
1.1.1.3.1 Justificarea unei opinii se poate face prin alte opinii cu valoare de adevăr
în care credem.
2. Obiectul cunoașterii (O) este lumea (sau o parte a ei). O=o(O) aparţine L
3. Subiectul cunoașterii (S) este o parte a lumii S aparţine L
3.1 Subiectul cunoașterii
poate fi însuși obiectul cunoașterii
4. Cunoașterea (C) aparține Lumii. C(O) = C aparţine L
4.1.Cunoașterea poate fi la rândul ei cunoscută. C(C) aparţine L
5. Cunoașterea modifică lumea. L’= L + C(O); L’ > L
6. Cunoașterea este o stare mentală a subiectului cunoașterii provocată de
obiectul cunoaşterii (precum si procesul de ajungere în această stare mentală)
6.1.Modificările stărilor mentale (respectiv cunoașterea) se realizează cu
ajutorul facultăților umane.
6.2.Facultăţile umane sunt:
6.2.1.
Rațiunea – Facultatea rațiunii
(a gândirii)
6.2.2.
Simțirea (Afectivitatea)
– Facultatea afectivă
6.2.3.
Imaginația – Facultatea imaginației
6.2.4.
Sensibilitatea –
Facultatea sensibila (a simțurilor)
6.2.5.
Creativitatea –
Facultatea creativității
6.3.Facultative umane sunt parte a Lumii.
6.3.1.
Facultăţile umane pot
face obiectul cunoașterii
6.3.2.
Facultățile umane sunt
definite prin proprietățile lor.
6.3.2.1
Principala proprietate a
facultăților umane este modalitatea prin care pot realiza cunoașterea
7. Pentru cunoaștere este necesar ca subiectul cunoașterii să îşi
formeze despre obiectul cunoașterii opinii (o):
7.1.Adevărate (T)
7.2.Justificate (J) şi
7.3.În care să creadă (B) ; C(O) => oJTB(O) = oT(O) + oJ(O) +oB(O)
8. Pentru cunoaștere nu este suficient ca subiectul cunoașterii să îşi
formeze despre obiectul cunoașterii opinii (o):
8.1.Adevărate (T)
8.2.Justificate (J) şi
8.3.În care să creadă (B) C(O) > oJTB(O) = oT(O) + oJ(O) +oB(O)
9. Cunoașterea este Conștientă.
9.1.Pentru cunoaștere este necesar ca subiectul cunoașterii să conștientizeze
faptul că opiniile sale asupra obiectului
cunoașterii sunt (cel puțin):
9.1.1.
Adevărate (T),
9.1.2.
Justificate (J) şi
9.1.3.
Să creadă (B) în ele.
C(C) => C(oT(O) + oJ(O) +oB(O))= C(oT(O)) + C(oJ(O)) + C(oB(O))
10. În funcție de modul în care atributele cunoașterii sunt obţinute, există
mai multe tipuri de cunoaștere:
10.1.
Cunoașterea Rațională
(CR).
10.1.1.
Ordinea obținerii
atributelor cunoașterii raționale este următoarea:
10.1.1.1
Subiectul cunoașterii constată
mai întâi că opinia sa despre obiectul cunoaşterii este adevărată;
10.1.1.2
Caută o justificare
pentru aceasta opinie şi apoi
10.1.1.3
Crede în ea. CR(O):T->J->B
10.1.2.
Cunoașterea rațională se
realizează prin intermediul facultăţii raţiunii
10.2.
Cunoașterea Afectivă (CA).
10.2.1.
Ordinea obținerii
atributelor cunoașterii afective este următoarea:
10.2.1.1
Subiectul cunoașterii ajunge
să creadă într-o opinie despre obiectul cunoașterii;
10.2.1.2
Prin credință, opinia
devine adevărata;
10.2.1.3
Adevărul opiniei
provenită din credinţa este suficient pentru a o face opinia justificabilă. CA(O):T->J->B
10.2.2.
Cunoașterea afectiva se realizează
prin intermediul facultăţii afective.
10.3.
Cunoașterea Mistică (CM)
(sau Mitică).
10.3.1.
Ordinea obținerii
atributelor cunoașterii mistice este următoarea:
10.3.1.1
Subiectul cunoașterii
ajunge sa creadă într-o opinie despre
obiectul cunoașterii;
10.3.1.2
Pentru a susține credința
se formulează o justificare;
10.3.1.3
Opinia in care se crede
in mod justificat devine adevărată pentru subiectul cunoașterii. CM(O):B->J->T
10.3.2.
Cunoașterea mistică (sau
mitică) se realizează prin intermediul facultăţii imaginației
10.4.
Cunoașterea Sensibilă
(CS).
10.4.1.
Ordinea obținerii
atributelor cunoașterii sensibile este următoarea
10.4.1.1
Prin intermediul simțurilor
subiectul cunoașterii stabilește valoarea de adevăr a unei opinii despre
obiectul cunoașterii;
10.4.1.2
Subiectul crede în
această opinie, deoarece
10.4.1.3
Are încredere în
propriile simțuri (Justificare)
10.4.2.
Cunoașterea sensibilă
(sau mitică) se realizează prin intermediul facultății sensibile (simțurile)
10.5.
Cunoașterea Creativă
(Creatoare)
10.5.1.
Ordinea obținerii
atributelor cunoașterii creative este următoarea:
10.5.1.1
Subiectul cunoașterii creează
obiectul cunoașterii. Opinia despre obiect apare înaintea obiectului (este
apriorică).
10.5.1.2
Inițial se creează o
justificare a ființării obiectului cunoașterii sub forma unei opinii.
10.5.1.3
Pe măsura realizării
obiectului cunoașterii se instituie credința în conformitatea obiectului cu
opinia enunțată.
10.5.1.4
In momentul finalizării
obiectului opinia despre obiect devine adevărată.
10.5.2.
Cunoașterea creativă se realizează prin intermediul facultăţii
creative
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu