Fragmente Jurnal XXXVII – Despre cunoaștere

În cazul conceptelor filozofice primordiale beţia poetică dăunează, pentru că oricând limbajul şi formulările pot deveni inamici, dacă permit interpretări şi semne de întrebare. Este necesară în schimb concizia, rigurozitatea şi exactitatea; şi poate că cel mai bun exemplu în acest caz îl constituie celebra lucrare Tractatus logico-philosophicus de Ludwig Wittgenstein. Voi încerca să tratez în același mod cunoașterea. Voi fixa mai întâi noţiunile de bază şi contribuția personală în domeniul cunoașterii, urmând ca în alte fragmente să revin cu detalii, explicaţii şi exemple.

1.    Lumea (L) este tot ceea ce putem cunoaște.

1.1.Lumea poate fi cunoscută prin intermediul opiniilor despre Lume. o(L)

1.1.1.        Opiniile sunt propoziții (articulate de mintea umană) pentru care:

1.1.1.1               Putem stabili o valoare de adevăr (T)

1.1.1.1.1    Valoarea de adevar a unei opinii este data de gradul de adecvare a opiniei cu lumea o(L) = L

1.1.1.2               În care putem crede (B)

1.1.1.3               Pe care le putem justifica (J)

1.1.1.3.1    Justificarea unei opinii se poate face prin alte opinii cu valoare de adevăr în care credem.

2.    Obiectul cunoașterii (O) este lumea (sau o parte a ei). O=o(O) aparţine L

3.    Subiectul cunoașterii (S) este o parte a lumii S aparţine L

3.1 Subiectul cunoașterii poate fi însuși obiectul cunoașterii

4.    Cunoașterea (C) aparține Lumii. C(O) = C aparţine L

4.1.Cunoașterea poate fi la rândul ei cunoscută. C(C) aparţine L

5.    Cunoașterea modifică lumea. L’= L + C(O); L’ > L

6.    Cunoașterea este o stare mentală a subiectului cunoașterii provocată de obiectul cunoaşterii (precum si procesul de ajungere în această stare mentală)

6.1.Modificările stărilor mentale (respectiv cunoașterea) se realizează cu ajutorul facultăților umane.

6.2.Facultăţile umane sunt:

6.2.1.        Rațiunea – Facultatea rațiunii (a gândirii)

6.2.2.        Simțirea (Afectivitatea) – Facultatea afectivă

6.2.3.        Imaginația – Facultatea imaginației

6.2.4.        Sensibilitatea – Facultatea sensibila (a simțurilor)

6.2.5.        Creativitatea – Facultatea creativității

6.3.Facultative umane sunt parte a Lumii.

6.3.1.        Facultăţile umane pot face obiectul cunoașterii

6.3.2.        Facultățile umane sunt definite prin proprietățile lor.

6.3.2.1               Principala proprietate a facultăților umane este modalitatea prin care pot realiza cunoașterea

7.    Pentru cunoaștere este necesar ca subiectul cunoașterii să îşi formeze despre obiectul cunoașterii opinii (o):

7.1.Adevărate (T)

7.2.Justificate (J) şi

7.3.În care să creadă (B) ; C(O) => oJTB(O) = oT(O) + oJ(O) +oB(O)

8.    Pentru cunoaștere nu este suficient ca subiectul cunoașterii să îşi formeze despre obiectul cunoașterii opinii (o):

8.1.Adevărate (T)

8.2.Justificate (J) şi

8.3.În care să creadă (B) C(O) > oJTB(O) = oT(O) + oJ(O) +oB(O)

9.    Cunoașterea este Conștientă.

9.1.Pentru cunoaștere este necesar ca subiectul cunoașterii să conștientizeze faptul că opiniile sale asupra  obiectului cunoașterii sunt (cel puțin):

9.1.1.        Adevărate (T),

9.1.2.        Justificate (J) şi

9.1.3.        Să creadă (B) în ele. C(C) => C(oT(O) + oJ(O) +oB(O))= C(oT(O)) + C(oJ(O)) + C(oB(O))

10.  În funcție de modul în care atributele cunoașterii sunt obţinute, există mai multe tipuri de cunoaștere:

10.1.               Cunoașterea Rațională (CR).

10.1.1.     Ordinea obținerii atributelor cunoașterii raționale este următoarea:

10.1.1.1            Subiectul cunoașterii constată mai întâi că opinia sa despre obiectul cunoaşterii este adevărată;

10.1.1.2            Caută o justificare pentru aceasta opinie şi apoi

10.1.1.3            Crede în ea. CR(O):T->J->B

10.1.2.     Cunoașterea rațională se realizează prin intermediul facultăţii raţiunii

10.2.               Cunoașterea Afectivă (CA).

10.2.1.     Ordinea obținerii atributelor cunoașterii afective este următoarea:

10.2.1.1            Subiectul cunoașterii ajunge să creadă într-o opinie despre  obiectul cunoașterii;

10.2.1.2            Prin credință, opinia devine adevărata;

10.2.1.3            Adevărul opiniei provenită din credinţa este suficient pentru a o face opinia justificabilă. CA(O):T->J->B  

10.2.2.     Cunoașterea afectiva se realizează prin intermediul facultăţii afective.

10.3.               Cunoașterea Mistică (CM) (sau Mitică).  

10.3.1.     Ordinea obținerii atributelor cunoașterii mistice este următoarea:

10.3.1.1            Subiectul cunoașterii ajunge sa creadă într-o opinie despre  obiectul cunoașterii;

10.3.1.2            Pentru a susține credința se formulează o justificare;

10.3.1.3            Opinia in care se crede in mod justificat devine adevărată pentru subiectul cunoașterii. CM(O):B->J->T

10.3.2.     Cunoașterea mistică (sau mitică) se realizează prin intermediul facultăţii imaginației

10.4.               Cunoașterea Sensibilă (CS).

10.4.1.     Ordinea obținerii atributelor cunoașterii sensibile este următoarea

10.4.1.1            Prin intermediul simțurilor subiectul cunoașterii stabilește valoarea de adevăr a unei opinii despre obiectul cunoașterii;

10.4.1.2            Subiectul crede în această opinie, deoarece

10.4.1.3            Are încredere în propriile simțuri (Justificare)

10.4.2.     Cunoașterea sensibilă (sau mitică) se realizează prin intermediul facultății sensibile (simțurile)

10.5.               Cunoașterea Creativă (Creatoare)

10.5.1.     Ordinea obținerii atributelor cunoașterii creative este următoarea:

10.5.1.1            Subiectul cunoașterii creează obiectul cunoașterii. Opinia despre obiect apare înaintea obiectului (este apriorică).

10.5.1.2            Inițial se creează o justificare a ființării obiectului cunoașterii sub forma unei opinii.

10.5.1.3            Pe măsura realizării obiectului cunoașterii se instituie credința în conformitatea obiectului cu opinia enunțată.

10.5.1.4            In momentul finalizării obiectului opinia despre obiect devine adevărată.

10.5.2.     Cunoașterea creativă  se realizează prin intermediul facultăţii creative