miercuri, 26 iunie 2013

(CCCXXVI)

De încă trec prin lume sfios, în echilibru,
De parcă sunt de toate nădejdile golit
E fiindcă sfâşii timpul cu ghearele-mi de tigru
Şi port pe-ncheietură lungi umbre de cuţit.
Doar mintea ce odată a cunoscut durerea,
Ca să mi-o amintească perpetuu n-o ucid
Şi părăsit de vise îmi savurez căderea
Prin faţa ta, iubito, într-un vârtej, lucid.
M-ascund de moarte-n moarte, căci nu mai pot alege
Decât, dorind-o-n locu-ţi cu-ardoare, să-o sfidez
Şi să îi las drept pradă, dup-o fărădelege
Ce-am ispăşit-o singur, o coajă fără miez.
  Din tot belşugul vieţii, mi-a mai rămas doar răul
  De-a fii iubirii noastre salvarea şi călăul.

 26.VI.2013

Niciun comentariu: