Înaintea oricărui Zeu a fost Natura. La început ne-a înspăimântat şi am
venerat-o până la sacrificii, apoi am înţeles-o, am folosit-o şi am imitat-o,
ca la sfârșit, cu excesivă nepăsare, să o luam în proprietate, să o răsturnăm
şi să o simplificăm în artă şi fără milă să o secătuim de resurse. Natura s-a declarat
învinsă din momentul în care Zeii au căpătat forme antropomorfe. Aceeași
soarta îi așteaptă şi pe Zei; (domnia lor şi-a început declinul demult – din
momentul în care nu numai că au luat formă umană, dar au devenit şi umani).
Acum ne aflăm în anticamera (anti)cruciadei împotriva lor (sau a Lui) şi ne înspăimântă
perspectiva masacrelor. Cu ce îi (sau
Îl) vom înlocui după ce sângele lor (sau al Lui) ne va înroși spiritul? Cu
Omul? Încercările de acest fel pe care istoria le-a reținut sunt grotești şi tragice.
Omul s-a servit de Om în sclavagism şi feudalism, pentru ca mai apoi în
capitalism şi în socialism să pretindă că Omul a devenit egalul Său. Nu poate
urma decât ziua apocaliptică în care auto-depăşidu-se, să va epuiza pe sine şi va
rămâne fără ţel în mijlocul unei Naturi ruinate, având deasupra un cer acoperit
cu hoituri de Zei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu