Modernitatea înseamnă conștientizarea perisabilității
ideilor şi lucrurilor şi îndemnul la salvare prin primenirea, înlocuirea sau pur-şi-simplu
prin distrugerea lor. Astfel, modernitatea – definită autoreferențial –
valorifică şi dă valoare procesului de înnoire şi rezultatului său: modernul.
Nu este mai puțin adevărat că, în același timp, modernitatea poate grăbi şi forța,
prin constanta ei presiune procesul – de altfel natural! – de îmbătrânire a
ideilor şi lucrurilor. (Şi al civilizației). Ca să fim moderni în mod pasiv,
trebuie să fim în primul rând adaptabili şi superficiali. Atașamentul nostru
trebuie să rămână faţă de procesul de înnoire sau să fie gata să migreze odată
cu moda, fără resentimente. Mai in adânc, resorturile modernismului practicat la
modul activ țin fie de patologic, fie de sublim. Este exemplul total de
transformare a mijloacelor în scopuri sau chiar de negare a scopurilor ca scop
in sine; utopia în prezent; viitorul acum; finalitatea şi irelevanţa istoriei. Este
o răzbunare atât pe trecut cât şi pe viitor, ilustrând perfect situația în care
se găsește civilizația occidentală – în declin sau chiar dincolo de el. Este un
efect al acestei situaţii, însă, cum se întâmplă de obicei, un efect ce sfârșește
prin a contribui şi el la cauză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu