Continuarea argumentaţiei din articolul http://www.cristianvasiliu.ro/2013/04/unul-dintre-paradoxurile-culturale-ale.html
Dacă femeia, în prezentul morbid, este chemată să se
adapteze incontinuu (biologic şi cultural) pentru a putea (detecta şi) alege cel
mai potrivit partener (care să asigure traiul zilnic familiei sale şi să poată
transmite cele mai bune gene/cea mai valoroasă moştenire copiilor), în schimb
bărbatul rămâne, câtă vreme reproducerea este un act strict biologic, tributar unei
ancestral principiu de selecţie: cel pur fizic. Să-l numim printr-un abuz de
limbaj principiul estetic sau principiul 90-60-90, deşi nu are legătură atât de
mult cu valorile propriu-zise ale bustului, taliei şi soldurilor femeii, cât
mai degrabă cu raportul dintre aceste valori. Deşi pare că frumosul/frumuseţea sunt responsabile cu declanşarea
producţiei de feromoni la bărbaţi – producţie ce le ghidează şi lor în ultimă instanţă
deciziile – în spatele ei se află de fapt un calcul pragmatic. Acelaşi tip de
calcul pragmatic denunţat anterior la femei, cu singura diferenţă că este redus
la dimensiunea fizicului. Mărimea sânilor – 90 sau mai mult – dă de înţeles că
femeia poate alăpta pe o perioadă mai îndelungată, iar raportul 60/90 indică
faptul că fătul se va dezvolta în condiţii optime într-o mama viguroasă. Nu
insist asupra altor caracteristici fizice care completează imaginea unei
viitoare mame viabile capabilă în primul rând să de-a naştere copilului. Pe cât
de ipocrită ne apărea situaţia în cazul femeilor (ce au transformat într-un act
cultural – minunat de altfel! - sexualitatea), pe atât de barbară şi
brutal-onestă ne apare ea în cazul bărbaţilor. Ei pot face diferenţa între
planul fizic şi cel cultural; pot accepta sexualitatea tocmai pentru că morala
este mai blândă cu ei şi nu au nevoie de paravanul ipocrit al iubirii. Ei sunt responsabili
doar cu transmiterea genelor, cu acel moment unic de emisie a fluidelor, pentru
care sunt răsplătiţi cu orgasmul. Restul – îngrijirea viitoare a familiei – este
o datorie altruistă şi facultativă în acelaşi timp, câtă vreme ei ai trebui să
urmărească în continuare doar datoria biologică primară: inseminarea. Doar cei
slabi şi laşi, ce au, chiar şi inconştient, în vedere nu numai perpetuarea speciei
ci şi propria supravieţuire prin punerea sub protecţia familiei, mai sunt
interesaţi şi alte atribute ale femeii precum inteligenta, sensibilitatea, bunătatea,
etc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu