Pagină din
jurnal: „De multă vreme sunt interesat până la fascinaţie de conflictul dintre
creaţionism şi evoluţionism – un al exemplu în sprijinul ideii că civilizaţia
occidentală este o civilizaţie bipolară! Ca multe alte isme şi acestea
două conţin în programul cu care se
prezintă în faţa societăţii nu numai afirmarea – aici cu ambele sensuri! – propriului
adevăr ci şi compromiterea adversarului prea învechit ori prea futurist. Ce bun
prilej pentru a descătușa şi arunca din nou în luptă mintea şi sufletul! Eu mi-am ales cu
luciditate încă de la început partea, însă uneori din dorinţa de amuzament sau
antrenament intelectual, îmi construiesc dialoguri antagonice pe acest subiect apelând
la schizofrenia proprie zodiei (şi câştig de fiecare dată). Dincolo de aspectul
ludic însă văd limpede cum acest conflict zdruncină din temelii una dintre instituțiile
primordiale ale civilizației occidentale. Instituția credinței. Științele raționale
(Fizica – vârful de lance, Istoria, Biologia, Antropologia) construiesc de mai
bine de 200 de ani încoace noi mituri si noi cosmogonii, iar evoluționismul
este unul dintre capitole. Creaționismul pe de altă parte este Reacțiunea
Bisericii. Am uitat, în timp ce scriam articolul anterior, cât de furibundă
poate fi câteodată confruntarea (deși am pomenit în treacăt de R. Dawkins).
Cineva – un filozof, căci numai un filozof se poate îndoi şi de 0 şi de 1 într-o
lume binară – m-a acuzat la un moment dat cu sunt părtinitor. Mi-a zis: „Privește
Omul şi ai să înţelegi ce Dumnezeu minunat şi minuţios l-a creat!”, iar eu i-am
răspuns: „Privește-l pe Dumnezeu şi ai să înţelegi ce Om minunat şi bun l-a
creat!”. Transcriu scurtul dialog aici pentru că nu-mi amintesc cine era acel filozof…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu