marți, 23 aprilie 2013

Fragmente Jurnal II - Evoluția Creaționismului şi creația evoluționismului


Pagină din jurnal: „De multă vreme sunt interesat până la fascinaţie de conflictul dintre creaţionism şi evoluţionism – un al exemplu în sprijinul ideii că civilizaţia occidentală este o civilizaţie bipolară! Ca multe alte isme şi acestea două  conţin în programul cu care se prezintă în faţa societăţii nu numai afirmarea – aici cu ambele sensuri! – propriului adevăr ci şi compromiterea adversarului prea învechit ori prea futurist. Ce bun prilej pentru a descătușa şi arunca din nou  în luptă mintea şi sufletul! Eu mi-am ales cu luciditate încă de la început partea, însă uneori din dorinţa de amuzament sau antrenament intelectual, îmi construiesc dialoguri antagonice pe acest subiect apelând la schizofrenia proprie zodiei (şi câştig de fiecare dată). Dincolo de aspectul ludic însă văd limpede cum acest conflict zdruncină din temelii una dintre instituțiile primordiale ale civilizației occidentale. Instituția credinței. Științele raționale (Fizica – vârful de lance, Istoria, Biologia, Antropologia) construiesc de mai bine de 200 de ani încoace noi mituri si noi cosmogonii, iar evoluționismul este unul dintre capitole. Creaționismul pe de altă parte este Reacțiunea Bisericii. Am uitat, în timp ce scriam articolul anterior, cât de furibundă poate fi câteodată confruntarea (deși am pomenit în treacăt de R. Dawkins). Cineva – un filozof, căci numai un filozof se poate îndoi şi de 0 şi de 1 într-o lume binară – m-a acuzat la un moment dat cu sunt părtinitor. Mi-a zis: „Privește Omul şi ai să înţelegi ce Dumnezeu minunat şi minuţios l-a creat!”, iar eu i-am răspuns: „Privește-l pe Dumnezeu şi ai să înţelegi ce Om minunat şi bun l-a creat!”. Transcriu scurtul dialog aici pentru că nu-mi amintesc cine era acel  filozof…”

Niciun comentariu: