duminică, 27 ianuarie 2013

Fragmente jurnal - Deus ex machina (Omul dedalian)

Omul a încetat să mai evolueze biologic pentru simplul motiv că toată evoluția sa în epoca actuală s-a mutat în plan tehnologic. Orice nevoie, orice presiune exterioară (a fost și) este rezolvată nu prin lentele modificări morfologice sau prin specializarea unor porțiuni ale creierului, ci simplu – atât de simplu cât înseamnă simplu – prin apariția unor noi dispozitive. Omul nu trebuie să devină mai rapid; nu are nevoie de picioare mai lungi sau mai vânjoase și nici măcar de un al treilea picior; vehiculele îl pot duce oricât de departe și oricât de repede, mai departe și mai repede decât ar putea visa vreodată că o poate face cu ajutorul propriilor membre. Omului nu îi cresc si nu îi vor crește aripi – nu în sensul poetic, ci în sensul propriu –, iar oasele sale nu se vor umple cu aer pentru a putea zbura; ceea ce păsările au învățat în milioane de ani omul a reușit în doar două secole; iar zborul lui îndrăzneț l-a dus până dincolo de atmosfera terestră. Omul nu mai trebuie să-și dezvolte corzile vocale, deoarece șoapta sa este auzită la celălalt capăt al lumii cu viteza luminii. Exemplele pot continua; omul a creat o simbioză nesănătoasă cu tehnologia. Unde se oprește evoluția normala și unde începe declinul? Toate tehnologiile acestea fac redundante funcțiile echivalente pe care organismul omului le îndeplinește; picioarele lui devin tot mai firave, se orientează cu greutate în spațiu, etc. Singura problema adevărată este însă faptul că nici măcar creierul nu mai simte provocarea existenței și s-a abandonat fantasmei că nu-i sunt necesare cunoștințe iar inteligența sa este suplinită de inteligența artificială. Până unde? Exista pericolul ca transferul de capacitate să fie atât de mare către computere încât creierul uman să piardă în cele din urmă prin atrofiere avantajul de a le mai controla/programa. Ne vom trezi astfel înconjurați de un cancer tehnologic de care vom depinde și care ne va distruge. Aparate de diagnoză care se vor defecta și pe care doctorii nu le vor mai înțelege, mașini cu viteze la care omul nu va mai putea reacționa, iar reacția automată nu va fi cea salvatoare, etc. Regulile roboticii ale lui Isaac Asimov nu vor fi de ajuns pentru a ne proteja. Dincolo de scenariile pesimiste ale unor filme SF și angoasele moderne provocate de tehnologia nestăpânită și civilizatoare, un germen al declinului se arata totuși si nu ar trebui ignorat. Măcar un exercițiu al imaginației – câtă (ne-)a mai rămas în contextul în care funcția acesteia a fost preluata de aparatele producătoare de imagini – (ne-)ar putea stimula și ascuți creierul – singura noastră arma împotriva viitorului. O arma pe care nicio tehnologie nu o poate înlocui. Iar dacă ultima mea afirmație ar fi vreodată contrazisă, nu un om o va face.

Niciun comentariu: