Iulie

Căldura mă străpunge prin călcâie;

Păşesc precum fachirii; la amiază

De mine însumi umbra divorțează

Şi în zadar o rog să mai rămâie.

Am pulbere în vine; nicio oază

Prin tot deşertul de betoane nu e,

Iar din asfalt ies aburi de tămâie;

E iulie şi-n vintre setea-i trează.

Doar noaptea-mi scapă din capcană glezna,

Iar vântu-mi unge tâmplele cu mir;

Doar noaptea, când se urcă-n ceruri bezna

Pământului, pot liber să respir.

E iulie ca o cumplită deznă-

-Dejde a unui muribund emir.