miercuri, 22 august 2012

Tragedia Germaniei 1914 – 1945 de Lucian Boia


Fragmente (de actualitate) extrase din eseul Tragedia Germaniei 1914 – 1945 scris de istoricul Lucian Boia:

"Masele sunt mai uşor de manipulat decât elitele." (pag. 22)

“Nu e deloc adecvată cântărirea comportamentului unei societăţi “închise” prin analogie cu valorile unei societăţi “deschise”. O chemare la urne, de pildă, într-un regim totalitar, este o ceremonie umanistă, şi nicidecum o consultare electorală autentică. Imnurile de slavă închinate conducătorului suprem sau partidului unic ţin loc de ritual şi nu definesc vreun grad anume de convingere. Oamenii sunt manipulaţi şi în democraţii; dintotdeauna au fost manipulaţi! Dar cel puţin, în regimurile democratice, sunt manipulaţi în mai multe sensuri, ceea ce se traduce printr-o diversitate a opţiunilor. În totalitarisme se petrece o unică şi masivă manipulare, al cărei rezultat e spălarea parţială sau totală a creierelor (imună la acest procedeu rămânând o minoritate destul de restrânsă). Sunt, desigur, şi destui entuziaşti, seduşi de ceea ce percep a fi noua condiţie eroică a existenţei, sunt desigur şi cei legaţi prin tot felul de interese şi avantaje de regimul totalitar. Majoritatea formează însă o masă influenţabilă şi manevrabilă. Decisivă, peste toate, e răsturnarea derutantă a reperelor. Lumea totalitarismelor se înfăţişează ca o lume nouă, clădită pe criterii sociale şi morale cu totul altele, opuse celor din lumea „anterioară”. Lasă impresia de a se instala definitiv în istorie, pe ruinele „lumii vechi”. Aşa se prezintă „Reichul de 1000 de ani”, aşa se prezintă şi comunismul, proclamat ca o încununare a întregii evoluţii umane. Judecata individuală cedează în faţa a ceea ce pare a fi verdictul istoriei (adesea, într-un schizofrenic amestec contradictoriu, definit de Orwell sub sintagma de „dublă gândire”). Istoria are întotdeauna dreptate. Puţini îşi păstrează deplina independenţa de spirit, încă şi mai puţini au îndrăzneala – sau inconştienţa – de a se opune efectiv. Activiştii regimului, instrumentele sale directe, sunt o minoritate. Dar şi majoritatea îl susţine în fapt, prin docilitatea cu care se supune comenzilor. O „responsabilitate colectivă” există, aşadar, dar nu ca urmare a unei opţiuni libere şi voluntare şi, în acest caz, a unei vinovăţii pe măsură, ci în sensul unei alinieri pasive, în lipsa, reală sau aparentă a oricărei alternative… Problema e mecanismul însuşi al totalitarismului – în Germania, ca şi pretutindeni unde asemenea regimuri au existat –, pe fondul fragilităţii convingerilor şi comportamentelor umane.” (pag. 111 -113)
...
Ca o ironie a sorţii citesc acestă carte (Tragedia Germaniei 1914-1945) în momentul în care în Romania anului 2012 este confiscat votul de blam fără echivoc dat preşedintelui de către popor, prin atragerea în balanţă a acelei pasivităţi de care vorbeşte Lucian Boia (nu mici într-o Românie dezamăgită şi umilită). Este frustrant (dincolo de frustrarea pe care ţi-o poate provoca înfrângerea unui candidat preferat într-o luptă politică deschisă) fiindcă este siluită însuşi ideea de democraţie: nu contează cei ce se exprimă răspicat – prin vot, contează cei ce tac (chiar dacă unii dintre ei sunt muţi). Iar tocmai judecătorii Curţii Constituţionale sunt cei chemaţi să închidă gura şi celor ce au votat.
Nu legitimitatea – forţată prin trădare şi teroare – trebuie să învingă democraţia, ci însuşi legile – şi chiar Constituţia – trebuie modificate pentru a servi democraţia.
Fapt divers: Ieri pe aeroportul din Chişinău, în timp ce îmi aşteptam colegii, dna Maia Morgenstern s-a apropiat de mine şi mi s-a adresat: “Spune-mi te rog ce carte citeşti, pentru că altfel o să leşin de curiozitate!”. Probabil că i-am făcut poftă de lectură cu lipsa mea de manieră în a devora cărţile. Nu i-am acordat niciun autograf şi nici ea-mie. Eu am fost un pic emoţionat, dar ea nu a avut nicio scuză.  


Niciun comentariu: