Fragmente (de actualitate) extrase din eseul Tragedia Germaniei
1914 – 1945 scris de istoricul Lucian Boia:
"Masele sunt mai uşor de manipulat decât elitele." (pag. 22)
“Nu e deloc adecvată cântărirea comportamentului
unei societăţi “închise” prin analogie cu valorile unei societăţi “deschise”. O
chemare la urne, de pildă, într-un regim totalitar, este o ceremonie umanistă,
şi nicidecum o consultare electorală autentică. Imnurile de slavă închinate
conducătorului suprem sau partidului unic ţin loc de ritual şi nu definesc
vreun grad anume de convingere. Oamenii sunt manipulaţi şi în democraţii;
dintotdeauna au fost manipulaţi! Dar cel puţin, în regimurile democratice, sunt
manipulaţi în mai multe sensuri, ceea ce se traduce printr-o diversitate a
opţiunilor. În totalitarisme se petrece o unică şi masivă manipulare, al cărei
rezultat e spălarea parţială sau totală a creierelor (imună la acest procedeu
rămânând o minoritate destul de restrânsă). Sunt, desigur, şi destui entuziaşti,
seduşi de ceea ce percep a fi noua condiţie eroică a existenţei, sunt desigur
şi cei legaţi prin tot felul de interese şi avantaje de regimul totalitar. Majoritatea
formează însă o masă influenţabilă şi manevrabilă. Decisivă, peste toate, e răsturnarea
derutantă a reperelor. Lumea totalitarismelor se înfăţişează ca o lume nouă,
clădită pe criterii sociale şi morale cu totul altele, opuse celor din lumea „anterioară”.
Lasă impresia de a se instala definitiv în istorie, pe ruinele „lumii vechi”. Aşa
se prezintă „Reichul de 1000 de ani”, aşa se prezintă şi comunismul, proclamat
ca o încununare a întregii evoluţii umane. Judecata individuală cedează în faţa
a ceea ce pare a fi verdictul istoriei (adesea, într-un schizofrenic amestec
contradictoriu, definit de Orwell sub sintagma de „dublă gândire”). Istoria are
întotdeauna dreptate. Puţini îşi păstrează deplina independenţa de spirit, încă
şi mai puţini au îndrăzneala – sau inconştienţa – de a se opune efectiv.
Activiştii regimului, instrumentele sale directe, sunt o minoritate. Dar şi
majoritatea îl susţine în fapt, prin docilitatea cu care se supune comenzilor.
O „responsabilitate colectivă” există, aşadar, dar nu ca urmare a unei opţiuni
libere şi voluntare şi, în acest caz, a unei vinovăţii pe măsură, ci în sensul
unei alinieri pasive, în lipsa, reală sau aparentă a oricărei alternative…
Problema e mecanismul însuşi al totalitarismului – în Germania, ca şi
pretutindeni unde asemenea regimuri au existat –, pe fondul fragilităţii convingerilor
şi comportamentelor umane.” (pag. 111 -113)
...
Ca o ironie a sorţii citesc acestă carte (Tragedia Germaniei 1914-1945)
în momentul în care în Romania anului 2012 este confiscat votul de blam fără
echivoc dat preşedintelui de către popor, prin atragerea în balanţă a acelei
pasivităţi de care vorbeşte Lucian Boia (nu mici într-o Românie dezamăgită şi
umilită). Este frustrant (dincolo de frustrarea pe care ţi-o poate provoca
înfrângerea unui candidat preferat într-o luptă politică deschisă) fiindcă este
siluită însuşi ideea de democraţie: nu contează cei ce se exprimă răspicat –
prin vot, contează cei ce tac (chiar dacă unii dintre ei sunt muţi). Iar tocmai
judecătorii Curţii Constituţionale sunt cei chemaţi să închidă gura şi celor ce
au votat.
Nu legitimitatea – forţată prin trădare şi
teroare – trebuie să învingă democraţia, ci însuşi legile – şi chiar Constituţia
– trebuie modificate pentru a servi democraţia.
…
Fapt divers: Ieri pe aeroportul din
Chişinău, în timp ce îmi aşteptam colegii, dna Maia Morgenstern s-a apropiat de
mine şi mi s-a adresat: “Spune-mi te rog ce carte citeşti, pentru că altfel o
să leşin de curiozitate!”. Probabil că i-am făcut poftă de lectură cu lipsa mea
de manieră în a devora cărţile. Nu i-am acordat niciun autograf şi nici ea-mie.
Eu am fost un pic emoţionat, dar ea nu a avut nicio scuză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu