Motto:
«Ea: Îmbătrânesc fără tine!
El: Şi cu mine ai îmbătrâni!
Ea: Da! Dar nu mi-ar mai păsa!»
Nu-mi trec
lumini prin vine, n-am aripi sau coroană;
Nu duc războaie
sfinte’n armura mea de crom;
Nu am în piept
rubine, ci doar o biată rană
În care-nmoi
peniţa ca să îţi scriu; sunt om.
Sunt om, nu
sunt grădină, nu-s albatros, nici rege;
Nu sunt Adam,
nici Paris, nici zeu sau corp ceresc.
Deşi ţi-am
scris poeme, Iubito, înţelege
Nu sunt poet,
nici geniu; sunt om şi te iubesc.
E singura mea
cale şi singura credinţă.
Sunt om – de-atâta spaimă şi întristare-ngheţ.
Trec anonim
prin viaţă; doar propria-mi fiinţă
Şi dragostea aceasta sunt tot ce am de preţ.
De-ţi sunt pe plac, Iubito, fără de plată
ia-le
Şi fă ce vrei cu ele, oricum sunt ale tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu