miercuri, 24 august 2011

(CCCX)

Peste tărâmul care ne-ncape umbra-s rege
Şi între noi Iubirea-i porunca cea dintâi,
Dar – iată! – vin ispite şerpeşti să ne dezlege
Şi îmi alung Iubirea ca tu să îmi rămâi.
Rămâi menhir pe trupu-mi!, chiar de în suflet poate
Pe unde-ai fost stăpână nu va mai fi nimic;
Chiar dacă ne aşteaptă pe amândoi o moarte,
Rămâi! şi de pe tronul de insomnii abdic.
Vom fi stingheri şi singuri, vom îndura surghiunul
Luminii şi-amintirea acestui timp mănos
N-o sa ne-mparta-avutul, ci-o să ne ţină-ntr-unul,
Topindu-ne-nvelişul de carne pân’ la os.
  (Ca să îmi aflu calea din nou spre Paradis
  Mi-nchipui câteodată căderile din vis.)

Niciun comentariu: