luni, 4 iulie 2011

Te aştept

Deasupra mea se clatină tot cerul
Şi două palme nu îmi sunt de-ajuns.
Iubita mea, te-aştept în lumea-n care
Ca Dumnezee-alăturea te-am uns.

N-o să-mpărţim durerea şi blestemul
Şi-am să-mi ascund trecutele sub cruci;
Povara-ntreagă-mi va rămâne mie,
De tu cu grijă-n braţe-ai să mă duci.

Nici legile n-au să te asuprească,
Chiar de-o să ai genunchi zdreliţi de rob;
Vom împărţi puterea democratic
Şi voi dispune doar ce tu aprobi.

Voi fi frumoşi şi poate mai încolo
Vom deveni căzând şi înţelepţi,
Dar azi e clipa şi aici e locul
Să facem saltul. Vino! Te aştept!

Te-aştept orbecăind precum aşteptă
Drogaţii trişti o raţie de drog;
De-ai să întârzii cerul se va rupe
Şi noi o să ne rupem, deci... Te rog!

Să amânăm un pic sfârşitul lumii,
Să trecem noaptea perpendiculari
Si poate cerul n-o să mai coboare
Şi noi vom fi-va singuri tot mai rar.

Şi forţa şi răbdarea-mi se termină.
Presimt acestea-n junghiul din mijloc.
Şi dacă totuşi altfel nu se poate,
Eu către tine voi porni în loc.

Nu-mi cere la sfârşit să îţi dezvălui
Motivul ultim, laş şi indecent.
Ştii bine! Port în suflet Dumnezeii,
Da-mi urlă-n trup viaţa la prezent.

2.VII.2011

Niciun comentariu: