când noaptea-şi deschide în mine-abatorul,
de foame te rup ca o haită de câini,
de parcă Isus îşi hrăneşte poporul
şi nu-mi mai rămâne nici peşte, nici pâini;
şi-apoi între buze îţi sfarăm ulciorul
de sete şi cioburi mă taie la mâini,
de parcă blesteme veghează omorul
şi timpu-a secat pân` la urmă-n fântâni.
voiam să te chem la banchete-n Gomoră
şi-apoi în Sodomă la crunte beţii;
voiam să-mi fii mamă, voiam să-mi fii soră
şi cea care scoate din mine copii;
voiam să fiu singur cel ce te adoră,
nu vinul şi carnea tu însăţi să-mi fii!
28.VI.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu