sâmbătă, 30 aprilie 2011

luni, 25 aprilie 2011

(CCCI)

Precum de nicăierea o flacără coboară
La cei ce Îl aşteaptă pe Dumnezeu de Paşti
Să le lumine calea, în sufletu-mi de ceară,
Cu fiecare rugă, de nicăieri te naşti.
Îmi întăresc credinţa, dar nu te pot atinge,
Căci rănile pe care ţi le-am făcut mă frig
Şi eşti aşa plăpândă că suflul meu te-ar stinge
De-aş îndrăzni spre ceruri ca numele să-ţi strig.
Chiar dacă tu, departe, îţi retractezi versete
Şi flacăra-ţi târzie nu se mai face trup,
Iar eu rămân o umbră închisă în perete,
Din mine niciodată credinţa n-am s-o rup.
  De-ai să mă ierţi, iubito, de fiecare pată
  Şi peste nefiinţă voi spune - niciodată.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

(CCC)

Te-aleg cum îşi alege artistul o bucată
De marmură. Din tine îmi voi sculpta febril,
În atelierul muzei noptatice cu-o daltă
De carne înflorită spre ceruri, un copil.
Te-aleg şi el m-alege, căci îl aud cum strigă
Cu glasul meu cerându-şi un tata dintre vii
Şi cum, pe dinăuntru închis, se încovrigă,
Iar strigătul acesta mi-inspiră simfonii.
Acum eşti doar o coală foşnind a nerăbdare,
De care eu – poetul neinspirat – mă tem;
Te-aleg căci prin iubire el nu-i o maculare
Şi fi’ndcă însuşi dorul de el e un poem…
  Iubirea nu consumă frumos şi tinereţe;
  Iubirea e o artă ce naşte frumuseţe!


16.IV.2011