sâmbătă, 5 martie 2011

(CCXCVIII)

Sunt doar un gol în ziduri când nu îmi eşti aproape
– Fereastră spre `năuntru –, fiindcă-ntre oglinzi,
Nemărginitu-mi suflet şi trupul ce-l încape,
Ai reuşit cu vraja iubirii să le prinzi.
Din adâncimi fictive eu nu eman lumină,
Ci, şlefuit cu grijă de vise şi trăiri,
Întorc `napoi slăbită lumina ta senină
Şi-exist doar de în mine vreodată te admiri.
Atunci sunt tu în orice mişcare, trăsătură
Sau haină; sunt mai gingaş, mai chipeş şi mai şic.
Cum să înveţi iubirea de îţi priveşti cu ură
Răsfrânt fidel în mine mimeticul nimic?
  De-ai să mă spargi, Iubito, trădându-mă, furioasă
  Pe adevăr, blestemul îţi va intra în casă.

Niciun comentariu: