luni, 31 ianuarie 2011

Universul elegant de Brian Greene



Film documentar:

Programul de televiziune difuzat de PBS se constituie într-o miniserie de trei episoade.

În prima parte a seriei, "Visul lui Einstein", ni se face o introducere în teoria stringurilor, dar şi o prezentare a celor două direcţii majore în care s-a dezvoltat fizica modernă, două teorii aparent incompatibile - relativitatea generală (care descrie cu succes Universul la nivel macro: stelele, sistemele solare sau galaxiile) şi mecanica cuantică (unde se explică fenomenele care au loc în lumea constituenţilor fundamentali ai materiei - atomii şi particulele subatomice).

Albert Einstein, inventatorul relativităţii generale, a visat până la sfârşitul vieţii să găsească o teorie unificatoare care să descrie toate faţetele Universului în care trăim. Nu a reuşit, iar provocarea a fost transmisă mai departe viitoarelor generaţii de fizicieni. Asta până la descoperirea teoriei stringurilor, susţin autorii miniseriei.






În episodul doi călătoria către Marea Teorie Unificatoare continuă. Intitulată "String's the thing", partea a doua a seriei prezintă ideile care au dat naştere teoriei stringurilor, cum a apărut Modelul Standard al particulelor elementare, ne face cunoştinţă cu lumea multidimensională pe care o implică acest nou design al Universului, cât şi cu variantele teoretice ale acestei extraordinare încercări de a găsi ecuaţia magică în stare să descrie toate faţetele realităţii vizibile şi invizibile.




Ultima parte a a seriei, intitulată "Bine aţi venit într-a 11-a dimensiune!" înfăţişează povestea lui Edward Witten. În 1995, acesta, ajutat de colaboratorii săi de la Institutul Princeton pentru Studii Avansate, a revoluţionat teoria stringurilor reuşind să unifice cu succes cele 5 versiuni diferite ale teoriei care existau pe atunci într-o teorie unică botezată "M-theory", un model matematic care presupune existenţa a 11 dimensiuni.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

(CCXCIV) (continuare)

Şi iată-ne la capăt! Ne-aşteptă începutul
Cu alte nesfârşite primejdii si tăceri;
Ne va tăia iubirea învingător trecutul,
Sau am învins fiindcă suntem şi azi ca ieri?
Trecutul: la răscruce ne-am înecat cu vise
Şi-am învăţat iertarea greşindu-ne cumplit;
Ni-s porţile de humă pe dinăuntru-nchise,
Dar dincolo de ele trecutul a murit.
Şi totuşi viitorul, cu-ntunecate ape
Se bucură sub gheaţă, tăcut, ca un mişel;
Ne vrea sleiţi şi singuri, dar noi, de-mi stai aproape,
Cum am trecut trecutul, vom trece şi de el.
  În ciuda zbuciumării prin care am trecut,
  Nu-i viitor mai dulce decât un nou trecut.

29.I.2011

vineri, 28 ianuarie 2011

(CCXCIII)

A fost o vreme soare şi linişte pe sferă
Şi-am cultivat iubirea cu trupurile, goi;
Dar azi, pe dinăuntru, o apăr ca-ntr-o seră
De vifor şi de şarpe, de mere şi noroi.
O mint pe rădăcină cu lacrimi şi pe frunză
Cu şubreda căldură a unui stins alean
Că tu, jucând o farsă, prin preajmă-i stai ascunsă
Şi-i cer să facă poame de fericire-n van.
E-n încăpăţânarea cu care-i dau speranţa
Ca pe un drog, de-a pururi (şi-ţi las şi ţie loc
Alăturea de mine pe talger, în balanţa
Vieţii şi a morţii), un tragic nenoroc.
  Ce nu poate să moară, nu are-un început!
  Să ne trăim, iubito, iubirea la trecut!

28.I.2011

marți, 11 ianuarie 2011

Sonet 83

...Leonidas, king of the Spartans, shouts: “Fight with spirit,
Spartans; perhaps we will dine today among the ghosts!”
CICERO

Sunt ultimul spartan. De-atâta sânge
Pământul se-ncleiază sub picioare
Şi ca de-o stâncă-,n scutul meu, o mare
Învolburată de persani, se frânge.

Cu fiecare val, în trecătoare
La Termopile,-n jurul meu se strânge
O spumă de cadavre. Xerxe plânge
De neputinţă şi de disperare.

Un vânt de flăcări; se ascunde luna
Sub norul de săgeţi dinspre apus
Şi mă-mpresoară lăncii - mi-e totuna:

Pe drumul către Hades sunt condus
De-alai de umbre înteţind furtuna
Căci n-am să mor ci-am să cobor în sus.

24 februarie 2007

vineri, 7 ianuarie 2011

Originea universului de John D. Barrow





(CCXCII) (Ea către el)

Multumesc eL...

Te-ntrebi cum de atâtea ciudate felinare
În lumea-mi dinăuntru se-aprind ca în poveşti,
Îmi simţi în trup căldura şi tot îi dai târcoale
Intrării, însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti.
De ce îţi este frică? Nu joacă-n mine iele,
Nu sunt o închisoare sau magic labirint;
Te cer ca se te mântui, să-ţi fiu o nouă piele,
Să-ţi schimb în vis trecutul şi numele-n alint.
În lumea mea spre inimi din arme pleacă fluturi,
Iubirea-i gravitate, copiii sunt înalţi,
Căderile-s prilejuri pentru-alte începuturi,
Dar dacă vrei să intri te rog să te descalţi…
  Voi spune: fără tine mai bine ar fi fost
  În lumea mea, dar lumea n-ar fi avut vreun rost.