Februarie. Se-ascute lancea ierbii;
Grăbite păsări îşi înnoadă zborul;
Un clinchet dulce tulbură izvorul
Şi-n miez de codru se adapă cerbii,
Iar prin cojocul gros al babei Dochii,
Împuţinat de aurul amiezii,
Ca purecii sar caprele şi iezii,
Când primăvara îşi deschide ochii.
E-un început de veacuri şi de lume;
Ciobanul cânta oilor din nai
Şi-apoi le cheamă-n stână, blând, pe nume,
Spre târg coboară tinerii pe cai,
Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume
Am poposit, ca şarpele în Rai?
28 ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu