vineri, 8 octombrie 2010

Aprilie

Aprilie – o horă de petunii;
Miresme moi şi calde ce îmbată
În dimineţi de miere câte-o fată
Şi toţi băieţii ce-o privesc ca hunii.

Se umflă ziua; plouă câteodată
Şi-apoi iar soare. La-nceputul lunii
E-o sărbătoare veselă-a minciunii
Şi alta tristă-a Celui-Fără-Pată.

Mi-e sufletul amorf în creuzetul
Încins al primăverii – ochii ei,
Ca două păsări ce se-ntorc în bietul

Parc străjuit de carpeni şi de tei,
În noi matriţe au trezit poetul.
Aprilie – aleargă-n mine miei.

17 II 2008

Niciun comentariu: