sâmbătă, 30 octombrie 2010

Iunie


În Iunie bat fluturii la poarta
Înmiresmată-a florilor cu-aripa,
Şi-n zborul lor îmi oglindesc risipa
De gânduri ce îmi încovrigă soarta.

Sub cerul gol – căci Zeii-şi uită pipa –
Un porumbel îşi mângâie consoarta,
Copiii sar ca nişte purici coarda,
Iar eu mi-agăţ în cuiul tâmplei clipa.

E-atât de cald de parcă din seminţe
De stele cresc deasupra mii de sori,
De parcă sunt un puzzle de dorinţe

De vise, de acorduri şi culori,
De parcă-s strâns în braţe de fiinţe
De foc şi-ncet îmi intră vara-n pori.

29-30 X 2010

duminică, 17 octombrie 2010

Foaia de hârtie

Sunt gelos! În rafturi poezia-mi calpă
S-a ascuns de faima altor geniali
Scriitori şi-n faţă Desdemona albă
Îmi aşteaptă pana ca pe un pumnal.
‘Şi-oglindeşte galeş pe retină-mi nurii
Ca Morgana – ştima din deşertu-arid –
Şi, privind la rându-mi către ea, mă-nfurii,
Fi’ndcă-mi văd în suflet mincinosul vid.
Umbra mi se-ntinde neagră peste coală,
Însă-mi doarme-n leagăn sexul lung şi-obez –
Euterpe. Fila e atât de goală!
Şi-mi lipseşte forţa să o violez.
  Într-o clipă moartă, ca s-o fac să plângă,
  O alung strivind-o ghem în palma stângă.

16.10.2010

vineri, 8 octombrie 2010

Mai

Se-mbujorează florile-n pervaze;
Ciocnesc în grupuri, zâmbete, amicii
Şi-n clipele de-odihnă-ale Furnicii,
De 1 Mai, în miez, oraşul treaz e.

Pe malul zării, val de artificii;
Din Orient, în vela zilei, raze
Abat norodul ostenit spre oaze
În care-aşteptă berile şi micii.

Ademeniţi pe-oglinda străvezie,
Delfini de zahăr zburdă-n cerc; perechi,
Din rana caldă-a sufletului, raze

De dragoste, în marea de topaze,
Aruncă şi spre-adâncuri se îmbie
În dansuri cu cireşe la urechi.

10 III 2008
11 Martie 2008

Aprilie

Aprilie – o horă de petunii;
Miresme moi şi calde ce îmbată
În dimineţi de miere câte-o fată
Şi toţi băieţii ce-o privesc ca hunii.

Se umflă ziua; plouă câteodată
Şi-apoi iar soare. La-nceputul lunii
E-o sărbătoare veselă-a minciunii
Şi alta tristă-a Celui-Fără-Pată.

Mi-e sufletul amorf în creuzetul
Încins al primăverii – ochii ei,
Ca două păsări ce se-ntorc în bietul

Parc străjuit de carpeni şi de tei,
În noi matriţe au trezit poetul.
Aprilie – aleargă-n mine miei.

17 II 2008

Martie

În Martie – o scurtă aritmie:
Pe pajiştea retinei trec lăcuste
Cu salt seducător, cu toc si fuste;
Şi-n urma lor culorile învie.

Prin parc, pe stradă şi-n autobus te
Atacă-n zori, la prânz şi la chindie,
Cu zâmbete, cumplita seminţie
Ce vrea din grâul dragostei să guste.

Cetate cucerită; robii poartă,
Mugind haotic, apucaţi de streche,
Tribut – podoabe pentru gât, ureche

Sau degete şi flori la Noua Poartă.
E Martie. Oftez! Ce tristă soartă:
Doar eu sunt un erou fără pereche!

14 II 2008

Februarie

Februarie. Se-ascute lancea ierbii;
Grăbite păsări îşi înnoadă zborul;
Un clinchet dulce tulbură izvorul
Şi-n miez de codru se adapă cerbii,

Iar prin cojocul gros al babei Dochii,
Împuţinat de aurul amiezii,
Ca purecii sar caprele şi iezii,
Când primăvara îşi deschide ochii.

E-un început de veacuri şi de lume;
Ciobanul cânta oilor din nai
Şi-apoi le cheamă-n stână, blând, pe nume,

Spre târg coboară tinerii pe cai,
Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume
Am poposit, ca şarpele în Rai?

28 ianuarie 2008

Ianuarie

Ianuarie – torturi de frig. În noapte,
Răstălmăcit de umbre, prin fereastră,
(Ca zeii-americani sculptaţi pe creastă)
Un chip vetust se-acoperă cu lapte.

Îngheaţă lent în jur tăcerea vastă,
În semineu melancolia-i coaptă,
Iar lupii-aduc, din alt tărâm, în soaptă,
Pe calea lunii, negura albastră.

Un basm de plumb îmi picură în pleoapă
Căldura verii ce-a trecut – visez
O plajă-ntinsă, cer senin, o apă,

Frumoase cafenii şi un obez
Servind coctailuri de fructe. Crapă
De ziua. Încă-i iarnă. Hibernez.

16 II 2008

joi, 7 octombrie 2010

Octombrie

Octombrie! Bat norii de cenuşă
Cu albe picături de untdelemn
Şi despărţiri în zăvorâta uşă
A sufletului - foc în trup de lemn.

Pe-ncheieturi, cu zangăt de cătuşă,
Cad frunzele dintr-un copac solemn,
Iar tu, la poala lui, ca o păpuşă
Stricată-mi spui cât de puţin însemn.

Săgeţi din păsări căutându-şi sudul
Ţi-ndrumă pasul moale şi august,
Iar eu rămân să-ţi duc sub pleoape nudul,

Să îmi amestesc sângele cu must
Şi-n spuza încă fumegandă crudul
Şi vechiul adevăr din noi să-l gust.