marți, 14 septembrie 2010

Drumul de Cormac McCarthy



Carte: Drumul, de Cormac McCarthy

Drumul - Libraria Bucuresti (descrierea cartii)

Drumul de Cormac McCarthy (10 pagini)

Îmi pot imagina dacă închid ochii lumea lui Cormac McCarthy: “ cioburi acoperite de-o crustă cenuşie. Oase de păsări de mare. Linia fluxului marcată de o saltea îndesată de ierburi, oase de peşte, milioane de oase de peşte, întinzându-se de-a lungul ţărmului cât vedeai cu ochii, ca un izoclin al morţii. Un uriaş mormânt de sare. Fără sens. Fără sens.”, etc...

Îmi pot imagina dacă închid ochii lumea lui Cormac McCarthy. O lume prin care două fiinţe fără nume şi fără identitate – pentru ca identitatea lor a dispărut odată cu “lumea veche”– tată şi fiu – trec în căutarea unui iluzoriu liman, apărând zi după zi şi noapte după noapte ceea ce pare a fi ultimul “foc” – ultima relicvă – a umanităţii. O apără de foame, de frig, de spaimă, de singurătate. De cenuşa ce le intră până şi în suflet. Şi de moarte deşi aici – în decorul postapocaliptic – sunt alte lucruri mai cumplite decât moartea, iar supravieţuirea cu orice preţ poate înseamna decăderea şi pierderea sensului vieţii. Îl apără cu ultimele două gloanţe dintr-un revolver. Cu dialoguri frânte şi cu îmbrăţişări.

Îmi pot imagina dacă închid ochii lumea lui Carmac McCarthy, dar apoi nu mă pot sustrage întrebării: Cum ar arata lumea dacă atunci când mi-aş închide ochii aş visa lumea de acum, iar când i-aş deschide din nou aş vedea de fapt urmele pârjolului, normalele de gunoi şi scrum, oraşele pustiite. Înţeleg ce umple lumea veche. Şi ce gol va rămâne în urma ei. Înţeleg mai bine câtă căldură poate da o îmbrăţişare şi câtă substanţă poate avea un cuvânt.

Recomand lectura cărţii...

Niciun comentariu: