luni, 3 mai 2010

(CCLXXXIV)

Ne-am încheiat războiul cu scrâşnetu-i şi trânta
Ca o îmbrăţişare în care-aş fi murit,
Iar azi, în miez de pace, e frig şi pe pământ a
Căzut din mine fierul iubirii ruginit.
În fiecare rană – de-acum o cicatrice ! –
Se-ascunde-o amintire, iubitul meu duşman,
Mi-a evadat durerea din trup şi sunt ferice,
Dar într-o zi de doru-i descresc cât într-un an.
Cu ce prilej de ceartă de-acum să mă apropii,
Când între noi distanta tratatele-o sfinţesc,
Când am uitat securea dormind pe fundul gropii
Şi acceptăm tăcerea ca pe un dat firesc?
Trăiam pe-atunci chiar dacă eram aproape mort,
Iar astăzi, viu, în suflet duhoarea morţii-o port!

3.V.2010

Niciun comentariu: