luni, 9 noiembrie 2009

păianjenul

ne uitam amorţiţi de tăceri
la pereţii murdari
pe tavan
îşi ţesea plasa neagră
stingher
un păianjen
iar faptul bizar
că eram încă goi
amândoi
îmi părea o cortină de fier
ce cădea între noi
între noi
se sfârşise încă de ieri
se sfârşise încă de joi

Niciun comentariu: