Iubesc de moarte partea care-mi pleacă
Din leagănul de os spre niciodată
Şi se întoarce-n vad însângerată
La asfinţit, ca sabia în teacă.
Urăsc de-o viaţă partea mea posacă;
Pe dinăuntru dragostea e moartă
Şi-au început cu degetul să-mi bată
La-nmormântare visele, în toacă.
La dezunire, îngerii, c-o sfoară,
Mă priponesc cu fruntea de pământ,
Îmi scot cu pumnii inima murdară
Şi-o zvârlu-n gura câinilor de vânt…
Căci drama între noi e necesară
Şi te iubesc cu tot ce eu nu sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu